daca maine va fi greva la metrou – si pana acum nu am nici o indoiala ca va fi altfel – o sa fie o zi tare trista pt mine care locuiesc intr un oras de la marginea bucurestiului (asa numesc unii dintre colegii mei cartierul militari). nu stiu de ce dar deocamdata nu realizez ce m-asteapta, poate pt ca am fost ff chill azi la serviciu, am primit cadburry mints si am discutat despre partyul absolut demential la care am fost sambata si care m-a costat energia pe o luna intreaga avand in vedere ca am topait pana la 5, 6 dimineata. oh, dancing rocks sometimes!!
metrorex autobuzen :)
Publicat noiembrie 16, 2009 smile, tomorrow will be worse Leave a CommentTags: dance, metrorex
just love the tshirts:)
via http://kittenwear.blogspot.com/
am de ceva vreme niste conversatii interesante online cu un coleg de la munca; useless to say ca mi place sa vb la munca pe messenger cu oameni care n au tupeul sa o faca altfel. usually it’s IT guys… nu stiu cum se face dar tipul asta e singura persoana cu care nu m am certat pana acum. de fapt nu am discutat in contradictoriu ca oricum nu ma cert…e ff de treaba, quiet and nice, the type that you would want to be available but never is. de ce am scris despre el? pt ca a facut o chestie f draguta si trebuie sa o scriu, altfel uit si e pacat. ieri mi am serbat ziua de nume la work, as much as i hate it ma cheama michelle. asa ca mi se pare o ocazie destul de buna de a aduce chocolate & stuff la birou. pe el am uitat sa-l invit, din motive mai mult sau mai putin obiective, mi s a parut ca e busy and grumpy si ca n are chef. se pare ca asa interpreteaza femeile ziua de luni. azi i am zis printre altele de ziua mea, si mi a facut o surpriza absolutely lovely scriindu mi “la multi ani” pe telefon inainte sa plece de la munca. i don’t know how he did it, but it was there. partea draguta era ce a facut, partea nasoala e ca a plecat dupa…
in alta ordine de idei, mai am colege puse pe flirt la birou, ca doar in perioada asta nu pot fi singura care sta degeaba. nu ca n-am de munca, dar e mai palpitant asa cand mai iesi cu alti oameni la cafea, cand mai cunosti oameni de la alte etaje, cand se mai schimba atmosfera 
in afara de asta, still have a lot of work but my mind is very distracted lately. do no why.
junichiro tanizaki: “labirintul destinului”
– “de ce pina acum ai ascuns corpul asta superb?” am intrebat pina la urma, oarecum invidioasa? Apoi repetind intruna: “esti atit de frumoasa! esti atit de frumoasa!”, am inceput sa pling cu un suvoi nestavilit de lacrimi, am cuprins-o pe Mitsuko in brate pe la spate, mi-am sprijinit obrazul inlacrimat de umarul ei investmintat in alb si am ramas amindoua sa ne privim in oglinda. … Nu-mi aduc deloc aminte ce s-a intimplat dupa aceea – se pare ca m-am facut alba ca varul, am inceput sa tremur din tot trupul si sa o fixez pe Mitsuko cu o privire ratacita, de parca mi-as fi pierdut mintile la propriu. … Pe masura ce trupul ei sacru de fecioara se dezvaluia privirii, sentimentul meu de victorie se preschimba treptat intr-un strigat de admiratie: “esti atit de frumoasa incit te urasc! atit de frumoasa incit imi vine sa te ucid!” Dintr-o data a inceput sa sopteasca: “ucide-ma! ucide-ma! vreau sa ma las ucisa de tine” … ne-am luat mai strins in brate si am plins impreuna, sorbindu-ne lacrimile una celeilalte.”
– as recomanda cartea asta pentru ca pare sa imbine traditia cu modernul, pentru o vraja de nedescris a textului, pentru starile traite, pentru planuri suprapuse pe care le au personajele, pentru felul in care vad ele moartea. ah, si pentru ca este eroscop.
- ca orice s-ar intampla vor exista oameni care muncesc mai putin ca tine dar se vaita mai mult.
- ca intodeauna cineva va comenta felul in care faci ce faci, cum faci si mai ales de ce.
- se va gasi mereu cineva care sa se creada mai destept desi nu face nimic sa o demonstreze dar are mult timp sa observe lumea din jur.
ah, si am mai invatat ceva, ca oricat de mult ti-ai dori sau te-ai pregati sa se intample ceva, acel lucru nu va veni atunci cand vrei sau cand te astepti sa-l primesti. in rest, nimic, e luni…
cu ce ma ocup in ultima vreme? pretty boring answer pt ca nu fac altceva decat sa muncesc. singurul eveniment palpitant lately a fost nunta fratelui meu pt care m-am pregatit cam jumatate de an. palpitant indeed pt ca in ziua nuntii a plouat, hainele mele erau de vara nu de ploaie, parul luase o intorsatura ciudata din cauza umezelii, pantofii aveau si ei o pb, mi-am rupt dresurile, but i was cool and felt totally happy. the lovely couple s-a distrat de minune, evenimentul a fost fancy enough ca sa putem admira cate ceva dar pozele nu au venit inca. abia astept!!! revenind la ce fac in ultima vreme, ziceam ca am devenit workoholica nu din motive financiare (eh, criza…) ci pt ca lucrez la un proiect in care m-am bagat cam mult si e cam greu sa ies. still it was my choice. stau destul de mult la work dar imi place enorm, seara cand ajung pe acasa ma mai uit la gossip girl, my brain is totally incapable of something else. gossip girl a ajuns la sezonul 3, episodul 4, i can hardly wait for more. useless to say cat imi plac hainele lui blair…
poze: http://www.imdb.com/title/tt0397442/episodes
am vazut “the Dreamers” in regia lui Bernardo Bertolucci. am tot auzit vorbindu-se despre acest film si nu prea puteam sa ma pronunt. acum pot spune cu mana pe inima ca merita vazut.
mai multe despre el aici
love without talking
Publicat septembrie 6, 2009 hello world! are u still here? Leave a CommentTags: communication, love, Signs
Signs, a simple short film about communication: http://www.youtube.com/watch?v=uy0HNWto0UY
