‘blu walking on sunshine

laugh: oare ce  aude cel mai des nevasta unui scotian traditionalist ? “Iubito, calca-mi si mie fusta asta, te rog “

read something   (desi marturisesc ca nu prea ma incanta noul redactor-sef)

think: when u do right things, people won’t be sure u have done anything at all

view pictures

dream about India

sleep: e cam greu la birou

cautat diverse prin calculatoarele apropiatilor (sef, colegi)

ba nu! asta nu, cel putin cu sefu’ ca si asa ne-am certat ieri rau de tot si nu am chef sa mi aduc aminte ce nervi am avut. ba da, pentru ca tocmai mi-am amintit si m-am enervat iar …

God, nici n-au trecut 2 zile si mi-e dor de el, stiu ca e o prostie tot ce fac dar pur si simplu mintea mea nu se opreste sa se gandeasca si sa-i simta lipsa. Suna patetic nu? sa fii constient ca e o pierdere de vreme s aiubesti pe cineva si totusi el sa profite si sa-si vada mai departe de-ale lui fara sa-ti dea nimic…cred ca niciodata n-am stiut sa aleg oamenii pe care sa-i iubesc, m-am indragostit mereu de zambete ascunse si am continuat sa le ador chiar daca nu mi-au oferit decat prezenta trecatoare si lipsita de gratie in viata mea. Culmea e ca tot timpul am fost constienta de asta si tot timpul am continuat asa, pana cand am simtit ca-mi pierd toata puterea gandului si a fortei si a mintii. DAR… mi-am promis si o sa fie asa, cand o sa MA FAC MARE, toate astea or sa se schimbe, sper ca asta nu presupune sa ajung la 50,60 de ani, nu de alta dar sunt la jumate deja si tot asa o duc.

Insa, vorba reclamei, noi sa fim sanatosi ca…[am uitat, sincera sa fiu, continuarea]..era ceva cu bere oricum.

Am uitat sa ma dau mare ca m-am mutat aici, adica in casuta noua (WordPress) si sper ca o sa pot sa scriu ce vreau fara sa ma mai urmareasca nimeni …eh!!… e asa o usoara senzatie de eliberare cand nu stie lumea ca ti ai schimbat casuta (de blog) si ca macar ceva vreme poti sa bati campii cu sufletul senin si deschis.

Si e liniste! ce bineeee! Soare si liniste, exact ce-mi place mie…

Iar nu mi-e somn si am chef sa scriu, dar culmea e ca de data asta chiar o fac in ciuda faptului ca de cele mai multe ori renunt ca mi e prea somn. Ma dor creierii si ma doare mintea de cat de nesuferita sunt uneori, si azi am atins apogeul; nu ma mai suportam eu d’apoi altii. Nu stiu ce am avut dar l-am stresat rau pe S. si culmea e ca pentru prima oara am realizat imediat. E adevarat ca si reactia a lui a fost doveditoare in acest sens, dar (!!!!!!) am vazut si eu, pentru prima oara. Incredibil!!! Vroia sa ma ajute, scumpul de el, si eu ca de obicei, ca o femeie isterica si nerabdatoare - nu ma intreba cum am ajuns asa, nu e greu- am inceput sa-l grabesc si sa tot comentez si sa turui ca o moara stricata cand cel mai frumos si elegant era sa astept sa se desfasoare omul. AM plecat la un moment dat si l-am lasat sa rosteasca de unul singur cele cateva vorbe pe care a apucat sa le zica, dar, acum, desi ma simt groaznic, in ticalosenia mea isterica, stiu ca nu o sa recunosc ca l-am stresat si nici nu o sa mai aduc in discutie subiectul de azi. Culmea stii care e? Realizez ca daca era el in locul meu…nu prea uitam asa usor sau gaseam o cale sa-l expediez cu mii de mutre, de altfel caracteristice mie. dadada! sunt groaznica, recunosc dar nu ma schimb asa usor ca nu prea pot, imi trebuie ’scoala multa’ si ‘matematica’ e grea si nu-mi place.  Si voluntari nu cred ca sunt sa ma invete iar cei care ma suporta si nu zic nimic, sunt la fel de vinovati ca si mine, pentru ca nu ma ajuta sa ma vindec, si pentru ca ma suporta…dar totusi apreciez acum, aici, chestia asta. dar sssssssssssssssst! sa nu mai zici la nimeni, pliiiiiiiiiz!!!

(Stiu eu de ce spun ca sunt plina de greseli…)

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!