‘blu walking on sunshine

azi mai mult ca oricand ma seaca toata lumea….si ma uit in jur si vad cum toti incearca sa fie din ce in ce mai interesanti si mai mincinosi si m-apuca greata ; azi ma seaca oamenii care s-ar vinde pe orice, ma seaca oamenii care ma fac sa ma simt utila doar cand au nevoie de mine, ma seaca regulile carora trebuie sa le raspund ca un robot si faptul ca am senzatia ca mult visatul job cool al unora nu e decat legatura cu constientizarea faptului ca « sunt o rotita intr-un sistem care va functiona oricum si cu si fara ei. » Concluzia ? nimeni nu e de neinlocuit … ; azi n-am chef nici de « prieteni » si nici de bloguri comerciale … fac o selectie f riguroasa intre vechi si noi prieteni/amici. Nu mai am timp sa ma vad cu unii, vreau sa uit definitiv de altii. De la vechiul job nu regret decat o singura persoana cu care am impartit salate super si multe glume bune, iar de aici nu e cazul. N-am avut niciodata o gasca, nu-mi plac carcotele si parca nici rabdare nu mai am sa le suport. Am carente de energie si de toleranta la superficial in ultima vreme si am senzatia ca mi se face greata instantaneu cand vad anumite lucruri, sper sa nu fie din cauza faptului ca am reinceput si abandonat lectura cartii cu numele asta. Nu stiu ce am, mi se intampla ceva … am nevoie de oameni vii si noi in jur mereu, de oameni tonici si scumpi, altfel o sa ma usuc ca o leguma.

tu ce i-ai oferi lui Mos Craciun?

  Ma gandeam sa pomenesc de « festivalul cafelei si ciocolatei » ca tot am trambitat in intampinarea lui; avand in vedere ca la targul de carte n-am ajuns pentru ca aglomeratia aia ma depasea si nu am avut chef sa ma calc in picioare cu alti consumatori de gen – inca mai sper ca o sa gasesc la un moment dat o librarie deschisa noaptea, in care o sa ma duc eu cand am insomnii si o sa stau sa citesc pana dimineata si o sa ma uit pe geam pana se face lumina si plec acasa cu ochii lipiti de somn -  m-am ales doar cu festivalul cafelei si ciocolatei. Daca azi sunt racita e posibil si pentru ca am umblat in weekend si ca am acordat mai mult atentie targului astuia decat merita poate. Asadar… era un loc asa cu masute si standuri cu tot felul de ciocolatele si bombonele si cutii cu dulciuri si aparate de cafea si masute si scaunele unde puteai sa stai sa te odihnesti si sa bei o cafea ; din pacate eu am mers cu o prietena infometata care nu a gasit nimic de mancare pe acolo… si din pacate pentru mine mare mi-a fost dezamagirea pentru nu am gasit nici una din aromele care imi plac …; in primul rand i’m addicted to coffee(s) si n-am gasit acolo nici macar doua cutii/pachete speciale sau macar deosebite cu care sa plec acasa linistita, ca sa nu mai zic de ciocolata lichida sau pudra … total absenta, am gasit doar cateva intentii in sensul asta, ca sa nu zic ca nici macar atat…

In ceea ce priveste ciocolata in special, dezamagirea mi-a fost si mai mare pentru ca mi-am dat seama ca eu – ca si altii probabil – chiar nu am nevoie sa merg odata pe an sau sa astept targul asta ca sa vad/gust/cumpar/ofer ceva deosebit in materie de ciocolata, pentru ca gasesc ceva bun si fara el daca tot am chef si nevoie… funny thing is ca totally off the record am vazut un stand cu produse naturale, meaning cicolata de post, ecologica – chiar f buna, orez Thai alb si rosu, zahar de trestie (cunoscatorii probabil stiu ce zic aici). In cele din urma mi-am luat orez thai, iar din ciocolatele pe care mi le-am luat am gustat si am abandonat de proaste ce erau … asta e, macar mi-a fost invatare de minte pentru altadata. Ma bucur ca nu m-am gandit sa le ofer cadou ; nu am obiceiul sa ofer lucruri care nici mie nu-mi plac.

Daca mi-a placut si mie ceva …

 pentru pasionati de carti si de lecturi si de colindat, ar fi prima optiune, c-est-a-dire gaudeamus  iar pentru chocolate fans ar fi ce-a de a doua, adica festivalul cioco.

so… go for it!

Desi cred ca am mai fost tagged sau ceva de genul, sunt la a doua incercare, sa vedem ce iese… dincolo de faptul ca am carente de energie lately, mai sunt si senila

Trei locuri care imi plac in Bucuresti: strada pe care stau (sambata dimineata cand e soare), cinema,  biblioteca institutului francez, uneori si parcul de la Eroilor

Trei locuri pe care le detest in Bucuresti : cluburile  care sunt la subsol (nu le stiu numele) - Fire e printre ele oricum, ca era sa mor acolo odata cand eram racita ;  gangurile, hypermarketurile

 
Trei localuri in care-mi place sa ies cu prietenii: cafeneaua actorilor, laptarie si Azzuro, desi n am mai fost demult ca nu prea mai am timp/chef sa ies

Cartier urat, de fitze : Berceni sau Rahova (desi n-am fost) vs Dorobanti/Primaverii/Aviatorilor

 
3 lucruri neintelese de un occidental : spitale, metrou, politistii

Cinci lucruri fara de care nu pot trai: aer, apa, foc, pamant, muzica

si dau mai departe chestia asta oricui trece pe aici si vrea

sa-mi aduc aminte ce-am facut dragut zilele astea…

aseara am incercat cu disperare sa ma uit la un film care dupa primele 30 de minute m-a plictisit teribil si am renuntat ca de obicei in favoarea lui monsters inc, f funny de altfel; de asta chiar am avut chef si a mers de minune cu milka…

altceva? mi-am cheltuit banii de cizme pe niste bluze de care n-aveam nevoie urgenta dar daca asa a fost sa fie… ma gandesc oricum ca cizmele pe care le vreau nu cred ca le gasesc si atunci mai astept ca tot e cald afara. in schimb mi-am luat doua tricouri tocmai bune de imprimat, pentru ca am fixatia asta in ultima vreme ca trebuie neaparat sa-mi fac (macar) un tricou imprimat. n-as vrea totusi sa recunosc ca mi se trage de la un coleg de serv care cauta non stop sigle si desene pentru tricouri pe care si le face in Germania, deh … se duce in fiecare an si vine cu teancul, pentru ca oricum costa mai putin acolo, nu mai pun ca e si vorba de calitate… cizmele pe care le caut ar fi acestea, dc le vede cineva poate mi zice si mie unde …

booon, deci mi-am luat tricouri de imprimat, am facut cumparaturi si de mancare ca riscam sa mor otravita de singura rosie parasita in frigider de vreo saptamana, mi-am luat farfurie Ming de la bam boo ca am cedat cand am vazut-o siiiiii …. am gasit, de asemenea, un set de vase mici de mancat orez si am zis ca daca nu le primesc de Craciun, cumva tre sa fac sa fie ale mele… neaparat, urgent, fie ce-o fi daca nu am alea , nu stiu cum o sa

supravietuiesc la anul… :))))

si cam atat. de mentionat ca am primit cadou azi pentru ziua mea de nume de acum 2 sapt o cana de cappuccino, nu de alta dar trebuia sa se adauge la colectie si sa mi intretina “pasiunea pentru cioburi” cum ar zice unii

link 

acum nu ma gandesc decat la felul in care s-au scurs zilele in care n-am mai avut timp sa ma apropii de tine, prietene … nu ma cunosti asa bine ca sa stii ca a fost ziua mea de nume si ca a fost tare frumoasa si vesela, ca m-am amuzat copios la job cu colegii (am avut cele mai bune bomboane, da ???), si ca seara am fost la un restaurant libanez si am mancat tot felul de ciudatenii very veggy, ca am primit cadouri – dintre care mentionez 2 reni cu fete jucause si printre altele felicitare din carton, da, inca sunt nostalgica dupa scrisul de scrisori, trimisul de felicitari si scrisori …si dupa mirosul cartilor, sau mirosul de carte noua sau de hartie proaspat tiparita ; ciudat dar nu mai simt nevoia de petreceri zgomotoase, o fi de vina varsta ? 

…in weekend  am fost acasa si am stat cu ai mei, din pacate de la an la an familia se imputineaza si dintre cei mai batranei multi raman amintiri placute in poze zambitoare …cel putin fata de acum 2 ani, se inregistreaza schimbari semnificative

… de luni … am revenit cu stressul aferent griji fata de o prietena apropiata care a fost diagnosticata cu tumora benigna la san si care tocmai a fost operata ; slava  Domnului ca e bine acum … am zis : «  tragem aer in piept si mergem mai departe … »

si nu, n-am multi prieteni si nici nu-mi doresc sa fiu inconjurata de oameni de duzina numiti more or less ‘friends’, dar sunt cateva persoane de care-mi pasa pe bune, si una dintre ele ar fi respectiva persoana despre care vorbesc acum. Din fericire pentru mine stiu ca n-o sa citeasca randurile astea si ca simte ca-mi pasa de ea fara dovezi graitoare in sensul acesta, doar am trecut de mult timp de vremea in care ne ‘ceream prietenia’ in fata blocului. Am trecut de si prin multe impreuna, sper ca Dumnezeu sa ii dea putere sa fie asa si de acum inainte…

nu stiu ce-mi mai trece prin cap altceva decat o frantura de cantec, poate de departe conectabil starii mele (nici nu stiu dc exista cuv asta in romana)

“I hope you never fear those mountains in the distance,
Never settle for the path of least resistance
Living might mean taking chances but they’re worth taking,
Loving might be a mistake but it’s worth making
Don’t let some hell bent heart leave you bitter
When you come close to selling out reconsider
Give the heavens above more than just a passing glance,
And when you get the choice to sit it out or dance…”

“I hope you still feel small when you stand beside the ocean
Whenever one door closes I hope one more opens
Promise me that you’ll give faith a fighting chance
And when you get the choice to sit it out or dance”

Trask: Mr. Sims, you are a cover-up artist and you are a liar.
Slade:But not a snitch!
Trask: Excuse me?
Slade: No, I don’t think I will. This is such a crock of shit.
Trask: Mr. Slade, you will watch your language. You are at the Baird School now, not a barracks. Mr. Sims, I will give you one final opportunity to speak up.
Slade: Mr. Sims doesn’t want it. He doesn’t need to labeled, “…still worthy of being a ‘Baird Man.’” What the hell is that? What is your motto here? “Boys, inform on your classmates, save your hide. Anything short of that we’re gonna burn you at the stake?” Well, gentlemen. When the shit hits the fan, some guys run and some guys stay. Here’s Charlie–facing the fire, and there’s George–hiding in big Daddy’s pocket. And what are you doin’? You’re gonna reward George, and destroy Charlie.
Trask: Are you finished, Mr. Slade?
Slade: No, I’m just gettin’ warmed up. Now I don’t know who went to this place–William Howard Taft, William Jennings Bryan, William Tell–whoever. Their spirit is dead; if they ever had one, it’s gone. You’re building a rat ship here. A vessel for sea going snitches. And if you think you’re preparing these minnows, for manhood you better think again. Because I say you are killing the very spirit this institution proclaims it instills. What a sham! What kind of show you guys puttin’ on here today? I mean, the only class in this act is sittin’ next to me. And I say, this boy’s soul is intact. It’s non-negotiable. You know how I know? Because someone here–I’m not gonna say who–offered to buy it. Only Charlie here wasn’t selling.
Trask: Sir, you are out of order!
Slade: Out of order, I’ll show you out of order! You don’t know what out of order is, Mr.Trask! I’d show you but I’m too old, I’m too tired, and I’m too fuckin’ blind. If I were the man I was five years ago I’d take a flame-thrower to this place!! Out of order, who the hell do you think you’re talking to? I’ve been around, you know? There was a time I could see. And I have seen, boys like these, younger than these, their arms torn out, their legs ripped off. But there is nothin’ like the sight of an amputated spirit, there is no prosthetic for that. You think you’re merely sending this splendid foot-soldier back home to Oregon with his tail between his legs, but I say that you are executing his soul! And why? Because he’s not a Baird man. Baird men, you hurt this boy, you’re going to be Baird Bums, the lot of ya. And Harry, Jimmy, Trent, wherever you are out there, fuck you too.
Trask: Stand down Mr. Slade!
Slade: I’m not finished! Now as I came in here, I heard those words…cradle of leadership. Well, when the bough breaks, the cradle will fall. And it has fallen here, it has fallen! Makers of men, creators of leaders, be careful what kind of leaders you’re producing here. I don’t know if Charlie’s silence here today is right or wrong; I’m no judge or jury. But I can tell you this: he won’t sell anybody out to buy his future! And that my friends is called integrity, that’s called courage. Now that’s the stuff leaders should be made of. (pause) Now I have come to the crossroads in my life. I always knew what the right path was. Without exception, I knew. But I never took it, you know why? It was too damn hard. Now here’s Charlie; he’s come to the crossroads. He has chosen a path, it’s the right path. It’s a path made of principle, that leads to character. Let him continue on his journey. You hold this boy’s future in your hands, committee! It’s a valuable future.

Believe me! Don’t destroy…protect it…embrace it. It’s gonna make you proud some day…I promise you.