scrisoare catre un prieten (2)

 

draga prietene, iar am impresia ca ma uit in jur si totul se misca, numai eu stau pe loc. am asteptat sa treaca un timp pana ne scriem din nou pentru ca nu eram sigura ca mai vrei sa stii cate ceva despre mine si anul asta. ma bucur ca vacanta ta de iarna a fost minunata si ca ti-ai incarcat bateriile. nu pot spune despre mine acelasi lucru pentru ca n-am avut vacanta in iarna si nici n-am vrut sa am. nu sunt trista, doar ma bantuie un anume sentiment de oboseala … culmea, cand toata lumea nu mai conteneste sa se laude cu o continua revarsare de energie la inceput de an nou, eu sunt la polul total opus. asta e, iarna nu-i ca vara iar noi chiar nu putem fi toti la fel. ziceai ceva sa ne vedem la vara, pai, vorba bunicului, sanatosi sa fim si ne-om vedea cu bine ca si mie mi-e dor de o zi de vara cu lumina alba si curata, sub o bolta de vie, cu un pahar de vin alb in fata si cu o vorba buna. mi-e dor de momente de bucurie sincere si fara limite de timp, spatiu, de suflet si de cuvinte. frumoase mai sunt si nostalgiile astea cand ne bucuram de amintiri uneori netraite si de surasuri care poate nu si-am mai gasit rostul din lipsa de timp, de aducere aminte sau de ignoranta. dap, mi-e dor si mie, culmea, nu ?!