‘blu walking on sunshine

oare de ce nu se vand ziare, reviste si  flori la metrou? n-am fi si noi, roboteii, mai veseli dimineata daca am vedea flori proaspete ? eu sigur as fi, pentru ca trec in fiecare zi pe langa o florarie unde se fac coroane si sunt mereu trista pana scap de zona aia… si ziarele? da, oamenii isi cumpara pana sa ajunga la metrou sau de pe la colturi, dar nu sunt chioscuri din alea ca in filme cu tigari, gume si  reviste multe colorate. stiu, aberez…

cea mai scumpa geanta

 ieri m-am plimbat cu tramvaiul (si cu prietenul de weekend, S2is). so, 41 pana la Casin, si de acolo pe jos pana la muzeu ; tin sa-i  ‘multumesc’ mult unei prietene care mi-a zis ca e ‘putin’ de mers pe jos, in realitate e dintr-un capat al celuilalt al bulevardului. la cat era de frig, ma mir ca n-am devenit copia statuii aleia pe langa care am trecut in parcul kiseleff. macar am reusit sa ma joc cu cateva poze. am fost la targul martisorului la muzeul taranului roman si mi-a placut ce am vazut in materie de martisoare din ceramica, sticla si lemn desi nu erau lucruri ff iesite din comun; am mai vazut bijou-uri din panza, ceramica si lemn ; bien sur ca n-am putut sa ma abtin si m-am gandit ca oricum nu pot martisor asa ca mi-am procurat una bucata cercei din lemn, o bratara din panza si o brosa din ceramica pictata. m-am simtit bine ca ma gandeam ca ajut niste studenti in timp ce-mi fac eu o placere. m-am departat putin de multime si am auzit intr-un colt retras o discutie intre cativa participanti care se temeau ca, desi au stat nopti intregi sa lucreze pt targ, nu se stie daca vor reusi sa vanda tot. cei mai norocosi dintre cei care vindeau rapid se apucau ad hoc si faceau altele. am vazut multe fetze obosite la targul asta, ma intrebam daca o fi oare efectul alergaturii pt inscrierea la targ sau numai febra creatiei. mintea mea ar fi ales cu desavarsire arta…

ce mi-a mai placut? … afara, in aer liber, niste unguri din mures care faceau kurtos cu nuca si miere intr-o remorca si faptul ca se vindea turta dulce colorata si acadele.

ce m-a durut ? imbulzeala si disperarea femeilor care vroiau cu orice pret sa navigheze printre martisoarele care erau oricum la vedere. n-am inteles niciodata de ce le place femeilor sa-si ofere intre ele martisoare, e ca un schimb asa fara rost, dar ma rog. eu cand eram mica eu faceam colectie, poate nici asta nu e de inteles pt unii. in schimb barbatii erau foarte precauti si fff atenti la detalii. neasteptat, nu?

p.s. i feel good! greva de la metrou s-a anulat!

joi seara, beraria germana. se pare ca dupa primele doua halbe vederea mea si-a revenit la normal astfel ca am facut fata cu brio atmosferei. dupa ce au plecati sefii, am prestat cu trio de tobe ( eu si doua colege), adica batut ca palmutele in masa pe ritmuri ff antrenante : ) tre’ sa recunosc ca m-a ajutat mult si fanfara aia : d

vineri seara, coyote. fain, se canta aproape live, dansat, cantat, de toate. de mentionat ca erau niste americani de peste 70 de ani care au dansat de ne-au lasat cu gura cascata. de retinut ca unii oameni inca ne pot demonstra ca love can last si ca unii mai stiu sa se distreze pana in seara tarzie a varstei. cine canta ? canta jukebox si fac o atmosfera destul de misto. ce mi-a mai placut? ca vine multa lume si ca se danseaza printre mese si in fata scenei. cand am ajuns ne-au dat  sa bem un shot din partea casei - vodka cu blue curacao, parerea mea e ca avea un gust ciudat de dulce, nici nu sunt bautoare de asa ceva ca sa-mi dau seama, dar ginul tonic a fost bun. in rest, super !… eu m-am distrat de minune. sper ca si altii. e misto cand iesi cu oameni despre care nu stii mare lucru si te trezesti placut surprins cat de mult de poti distra cu ei. diseara ar trebui sa ajung la sinaia la alta petrecere dar nu cred ca mai am cu ce sa plec, au taiat-o ieri toti. n-am mai avut atatea ‘festivitati’ artistice demult. ascult radio acum si-mi aduc aminte ca marti e greva la metrou. cel mai probabil o sa fac peste doua ore pana la serviciu.

p.s.1 colega noastra nu a participat aseara. ne-a zis ca trebuie sa o anuntam din timp cand avem de gand sa mergem undeva, ca ea stie ce o sa faca si peste doua saptamani si are deja alt program. in plus, m-a intrebat cine ‘a organizat’ si unde ’s-a anuntat’ iesirea. si zic, pe balcon, au zis doua tipe ca merg, una a rezervat masa, cealalta s-a apucat sa mai intrebe cine are chef sa mai vina, si gata. socata, zice: aaaa, deci nu e organizat? eu : d nu, eee just like that.

p.s.2 bate soarele la mine in geam, hai sa-i cantam ceva

azi la opt si ceva trebuia sa ma duc la control la oki. am facut greseala sa plec mai devreme ca sa nu intarzii, mai ales ca centrul medical e in cealalta parte a orasului. ei bine, pe drum, in metrou ma suna asistenta – secretara sa mi spuna ca sa nu mai vin ca nu e doamna doctor, intarzie. eu oricum eram pe drum demult, zice ‘veniti mai tarziu in timpul programului dansei’ pe care nu mi l-a zis si-mi inchide. bine, zic. m-am dus la 9 fara, avand in vedere ca m-a pus sa astept am intrat pe la 9.10 fericita de mine. tipa programata inaintea mea s-a enervat si a plecat. a revenit dupa mine. deci am intrat, ca de obicei am reteta gresita, diagnostic, ochelari si ochi gresiti si tre’ sa-mi puna picaturi de 3 ori sa vedem ce se intampla. problema e ca nu mi-a zis ca n-o sa mai vad dupa picaturi. am pus picaturi, m-am dus la et.3 (la serv), am revenit din sfert in sfert de ora de 3 ori. colegii mei credeau ca am patit ceva ca eram incruntata si-mi curgeau picaturile alea in exces din 3 in3 sferturi de ora cand ma ridicam si fugeam la parter la doctor, insa singura mea pb era de fapt ca nu vedeam bine. m-am busit de oameni, am varsat cafele, a fost palpitant. acum stau aici la birou pana la sf programului cand o sa mergem la bere, mi-au promis colegii ca-mi arata drumul. : d. concluzia controlului n- a fost definitiva ca tre’ sa ma duc iar sapt viit, pana cand sper sa-mi revina ochii la normal, la normalul lor gresit cu care vedeam cat de cat inainte la distanta. la apropiere n-aveam probleme, de azi incolo sigur o sa am.

m-am trezit azi dimineata agitata, eram sigura ca ma intalnesc cu cineva pe care nu l-am mai vazut demult, so … drumul obisnuit de miercuri : chioscul de ziare, cotidianul (pe care, apropo, l-am uitat la serv), si drum catinel spre munca. in metrou m-am intalnit cu baiatul fostei profe de chimie din generala, culmea! atunci mi se parea ca e prea mic ca sa stam de vorba, azi dim ne-am salutat ca niste prieteni demult nevazuti : d. am plecat mai devreme azi ca sa prind pauza de ‘fara un sfert‘. nu mai stiu daca am zis, dar am ‘creat’ o pauza in programul care incepe la 10, la fara un sfert cu cine ajunge pe balcon la cafea sau tigara dupa caz. si daca intri mai devreme de 10 functioneza dar cu necunoscuti care nu stiu ca am eu pauza aia in cap. e tare misto, mai ales daca ne intalnim mai multi. asa, deci ajuns in pipera, nimic palpitant. in firma la parter, chem liftul odata, de doua ori, de trei ori si astept, ma uit in stanga in dreapta, si apas iar pe buton; numai ce aud in spatele meu un ‘neatza’ mai mult soptit asa, care vine si se duce, si se tot duuuce. vad un tip asa inalt si blondut care imi si zambea in timp ce se indrepta spre scari si nu stiam de unde sa-l iau ; i-am raspuns si eu usor nedumerita si am inceput sa scanez in minte eventuale posibile cunostinte, numai ca nu parea sa fie de pe etajul nostru… si urc, uit, si tot gandindu-ma acum la faza asta, gata, stiu : la petrecerea de craciun a firmei au fost si altii de pe alte proiecte (de care facem noi misto ca sunt calculatoristi- adica nu stiu altceva decat calc), el era cu colegii lui si s-a asezat la masa de langa noi. ei, tot impartind o vorba doua, tot dand noroc si urandu-ne una alta, am intrat in vorba, ne-am facut praf (el), eu semipraf (daca pot spune asa), am dansat si la un moment dat am facut schimb de numere de tel si i-am zis sa nu ma sune ca-l sun eu siiigur. in drum spre casa in taxi nu stiu ce numar cautam si am sters din greseala cateva inclusiv pe al lui. telefonul lui a fost la mine ca sa-i scriu eu nr meu in agenda, numai ca eu l-am scris si sters cand nu era atent. drept pt care ne-am distrat pe cinste atunci, nu ne-am mai vazut, n-am mai vorbit si ne-am vazut acum, dupa aproape doua luni si ne-am salutat. (si nu cred ca e suparat pe mine). nu e ceva ? : d

hai ca ma simt bine in seara asta si am chef de vorba; sunt singura acasa, am facut spaghetti, beau un ceai si vorbesc despre planuri, eram datoare cu povestea colegei cu planurile (ma rog, care-si planuieste toate centimele de viata). am plecat saptamana trecuta de la serv impreuna si tot drumul in metrou mi-a povestit incepand de marti ce o sa faca in fiecare zi, respectiv : de la ora x la ora y ma duc acolo, de la y la z ma intorc, la z la w citesc, si asa mai departe pana a ajuns la weekend. cand a inceput cu ‘vineri seara ma duc in club si stau pana la 3 dim’ mi-a picat fata. hai ca pana aici mai intelegeam ca poate ai o programare sau vrei sa faci ceva intr-o zi si-ti pica pata sa fie neaparat in ziua aia, dar sa te duci in club sa stai pana la 3? : O si ma gandesc … daca te simti bine si vrei sa stai mai mult ? aaaa, nu nu, nu e posibil. bine, zic, atunci daca nu-ti place, nu vrei sa pleci mai devreme? aaaa, nuuuu, pana la 3. wtf ? mi-am zis, bine, si sambata ce faci ? sambata fac curat, mancare pt toata saptamana si duminica ies la un suc. wtf again ! mancare pt toata saptamana? duminica poate mori, de ce sa nu iesi sambata? ranjeam asa tembel si zic : aha, si weekendul urmator? chiar nu ma asteptam la raspuns si pt asta, si zice ‘dorm non stop’, and god knows she can do that.

am vazut ca se poarta online: vand, ofer, inchiriez, caut, votati-ma, contactati-ma @, numai asta vad in ultima vreme, si atunci m-am gandit sa ma inscriu in trend; n-am nimic de vanzare/cumparare/inchiriere, asa ca m-am gandit la ce mi-ar fi mai la indemana pentru un anunt si am gasit : caut gasca. cum am ajuns la concluzia asta? e lunga povestea. pai sambata seara am fost cu bro in club, adica m-am lipit de gasca lor. candva faceam si eu parte din grupul asta, dar cu timpul am ajuns sa–i consider (nu pe toti, dar aproape) o adunatura de ipocriti, especially the girls. drept pt care mai ies cu ei din cand in cand cand merg acasa (rar), vorba aceea de voie de nevoie… sambata am avut chef de topaiala, drept pt care m-am insotit la drum cu prietenul meu carlsberg (n-aveau peroni) si am stat in club pana la 4 dim. ce bine e sa te mai distrezi cateodata! sa nu te mai gandesti la nimic si chiar sa crezi ca viata e minunata! ei, da, partea proasta dupa ce te ametesti este ca devii tentat/a sa prestezi discutii existentiale desi nu prea e cazul; si uite asa meditam eu la ideea de gasca, care nu ma mai caracterizeaza de mult timp (cu grupul asta nu mai am nici o treaba, cu gasca de la vechiul job nu mai am nimic in comun din cauza tensiunilor create de plecarea mea din firma), de iesitul ‘cu fetele’- care e rateu total pt ca mai devreme sau mai tarziu se dovedesc a fi prietene numai la nevoie, adica la nevoia lor. yes, girls are evil! hhmm mint, mai am 2, 3 prietene care sunt intr-o depresie continua ( gen n-am bani, casa, masina, nu ma inteleg cu El) si de care ma feresc cu groaza pt ca nu vreau sa ma molipsesc. si uite-asa m-am gandit sa dau anunt la gazeta, sa rezolv o treaba : d

funny thing, ma intreba o colega intr-o dimineata pe balcon daca as putea sa spun cine e prietena mea cea mai buna si sa fiu sigura de asta. i-am zis: c’mon, deja eu cu mine si e prea mult… greu cu imparteala de prieteni si prietene, oamenii sunt mult prea preocupati de ei si de tine mai putin sau mai rar. stau acum si ma gandesc, eu cum naiba am bai frate timp pt tot nebunii? ca si pt mine ziua are 24 de ore … or mai fii multi prosti ca mine sau o fi parte din treaba aia cu mama ranitilor? stii ceva ? nu mai caut nici o gasca, m-am suparat, gata! ma duc sa mai sterg niste numere din agenda telefonului

no comment: press!

check this out, mai nou seara beau inka in loc de cafea, nu mai am chef sa stau noaptea cu ochii pe pereti ca liliacul. efectul este total invers, de cand nu mai beau seara cafea sunt si mai chiauna … adica de trei zile sunt ca un titirez ametit de care se impiedica toata lumea, ieri cand am plecat cu umbrela pt ca ploua s-au agatat trei oameni de umbrela mea, una a cazut pe scari la metrou ca n-a vazut-o, la serviciu am iesit cu i. la tigara si era sa-mi dau foc la buze, am luat-o la fuga pe drum pt ca intarziam si m-am stropit de baltoceala ca un copil de clasa I care alearga in curtea scolii (i guess i’m not a lady), nu mai pun ca mergeam pe trecerea de pietoni si ma deranja teribil un tramvai care venea spre mine (inca ma intreb oare ce cauta acolo). acum iar mi-e somn si parca nu se compara nimic cu cafeaua de seara cu un strop, doi de lapte in cana mea galbena. dar rezist, ce sa mai, mi-aduc aminte de colega mea care traieste non stop numai facandu-si planuri (god, she’s boring !!) si o data in viata urmez si eu un plan : am zis, nu mai beau cafea seara decat daca ies in oras si stau mai mult, ceea ce nu e cazul, pt ca in timpul saptamanii n-am mai iesit de vreo luna. despre colega care-si face mereu planuri later edit, doar la cerere :d ar trebui sa-mi gasesc variante inlocuitoare pentru inka, in curand o sa ma plictisesc si de ea. am trecut de perioada ceai verde, ciocolata calda, cu vin fiert nu mai merge, as putea sa incerc eventual ceai cu lapte, bleah ! sau … vedem…

off topic, am uitat ceva, o melodie speciala pentru supravietorii zilei de ieri: for u dears!