‘blu walking on sunshine

- day 1

a fost vineri, cand am incercat din rasputeri sa vb dar n-am putut decat prin mesaje, cand n-am ajuns la serv si am stat toata ziua in pat cu mptreiplayerul in brate si cu doua carti langa mine. m-am ales cu doua filme vazute, harry potter 1 si 2 si niste pagini citite. seful meu m-a sunat si mi-a zis sa am grija zilele astea la karaoke :d. seara m-am chinuit sa ma uit la dansez pentru tine ca sa vad daca ma inspira vreo rochie. da, mi-am adus aminte ca ma duc la nunta in mai si n-am rochie…

- day 2

a fost azi, cand am facut ture prin casa, am baut multe ceaiuri cu lamaie si miere, vocea mi-a revenit dar am dureri de cap si febra. e groaznic sa stai doua zile in casa, m-am trezit la opt dimineata si aveam chef sa beau o cafea si sa ma duc undeva. cafeaua am baut-o dar n-avea nici un gust, afara am iesit sa dau o tura prin piata, dadea sa ploua asa ca m-am intors acasa si am vegetat toata ziua. halal zi de sambata. seara continua cu ceaiuri de raceala, servetele imprastiate si multe ganduri statice si lipsite de energie. mi-e dor de mami si de supa ei cu taitei…

dupa manifestari  repetate ca n-avem drepturi de admin pe calc ca sa mai instalam una alta, vine IT man si zice: cine a cerut drepturi? si noi, voci firave din spatele biroului  me!me!me!.

se apropie de mine si-mi zice: tre’ sa dai logoff sa intru cu contul meu, nu va durea decat un minut.

salvez, dau logg off, si ma gandesc : cum adica nu va durea> pe cine> pe mine sau pe el? cred ca a vrut sa zica nu va dura, sau de fapt oamenii de la IT au alte limbaje, sau, poate il doare saracu’…  sau pe mine…

p.s. da, am racit, ma doare capu’

de cateva ori pe sapt plec acasa dis de dimineata si mai ajung noaptea…la serv e din ce in ce mai misto, IT ul mi-a formatat calculatorul, n-am descoperit decat o parte din documentele asa dragute pierdute, nu mai am bookmarks si cand mi se cer informatii m-apuc si urlu : care-mi da si mie pe mail excelul cu… ? pe balcon se anunta soare, iesiri la cantina, promovari si chef de plimbari. oboseala nu mai conteaza, i’m happy si postul pe care mi-l doresc suplimentar la munca nu s-a inventat inca. i wanna be a fun organiser, adica sa ma ocup de distractii la serv, de motivat candidati la alte joburi, de team buildinguri, de baut bere pe balcon in pauze, de facut galerie in momente stresante, de plimbat vizitatori. da, si pe bani. i know i’m crazy :d

gata, hai sa cantam ceva ca sa dormim pe nori pufosi in seara asta. pup iu

nu stiu cum o fi cand ai chef de ceva lunea dar pt mine azi a fost urat si n-am avut chef. de dimineata m-am trezit tembelizata pentru ca am uitat sa setez ceasurile dupa noua ora, nu am inteles pana la un moment dar de ce m-am trezit eu asa devreme, de ce mi-a frig cand e soare afara si de ce am febra musculara. muzica a fost proasta de dimineata, cafeaua amara si pe fuga, metroul aglomerat si compania de drum si mai proasta. nu mai pun ca am ajuns la serv si m-a intreabat seful meu: ’si pt tine e luni azi?’ aha, deci nu sunt singura suferinda, pai sa facem un club, sa semnam, sa bem un ceai, sa jucam dartz, sa facem o sueta e suferinzilor de sindromul luni. la serv ziua a fost aglomerata si plina de tampiti, cu exceptia lui liviu - a implinit 20 de ani azi, i hate him … : d am venit acasa, spaghetele sunt mai proaste ca ieri si mai iuti ca maine, filmele disponibile in cinemateca personala (Sin city si Cat on a hot tin roof) really suck, revista trendy aruncata pe jos ma enerveaza ca abia am facut curat, messengerul ma plictiseste rau in ultima vreme. ma duc sa ma spal pe cap si sa cant, e singurul lucru care alunga stressul unei minti obosite.

azi a fost ultima zi a lui silviu la noi in firma. very very sad thing, but shit happens anyway. uitasem de asta si dimineata f vesela m-am apucat sa fac cu colegii concurs de muzici pe mail, adica ne dadeam intre noi linkuri de pe utube cu diferite clipuri care ne-au ‘afectat’ copilaria si adolescenta, si nu numai. am trecut prin sandi bell, lidia, pagadi – alea cu lupul si iepurasul, pana am ajuns la perioada liceu, cu rolling stones, queen, smokie, am bagat dedicatii, reclame, am schimbat genul de muzica, tare de tot… asta pana mi s-a stricat calculatorul, si IT-ul m-a expediat la alt calc. au revoir distractie, apuca-te cherie de treaba. dupa-amiaza stau eu asa si ma gandesc : e vineri, diseara iesim la bere ca pleaca silviu, ne da mail cu locatia : ai vecchi amici ; tre’ sa-i cumparam ceva ca amintire : strans bani, imprimat tricou personalizat pe care am scris doua strofe haioase despre el (nu eu am compus, irina si ivona – doua din cele mai misto colege la orice capitol) + cartea magiei (nu mai stiu autorul), e o carte neagra cu tot felul de povestiri/ desene si e legata cu o funda asa ca un manuscris.

eh, silviu a fost godfather  pt toate persoanele noi care au venit in ultima vreme in firma, adica i-a invatat o groaza de lucruri, e super tare, ce sa zic : genul de om calm, tacut, discret, care-si face treaba impecabil, joaca sah si are un umor f fin. as putea spune ca e   timid si calculat, desi noi am ramas socati cand am auzit ca s-a insurat f rapid, iar demisia a fost al doilea dus rece pt ca el chiar nu era hotarat sa plece dar i s-a oferit o ocazie la o firma concurenta si a acceptat-o. asta e dovada faptului ca daca in viata ti se da o sansa tre’ sa profiti de ea, sau macar sa incerci. si-uite asa mi-aduc aminte o vorba inteleapta (nu mai stiu a cui) : in viata trenul trece o singura data prin fiecare gara, daca ai stat sa eziti sa te urci, daca te-ai intors inapoi sau n-ai ajuns la timp, e sansa pierduta pt tine si una castigata petru altcineva.

p.s. in seara asta nu-mi amintesc (dupa cum se vede) detaliile. cred ca de oboseala, ca berea de obicei da semne de luciditate : d

mergeam prin ploaie si mancam pufuleti. n-aveam umbrela sau impermeabil, aveam in minte un cantec din care nu intelegeam nimic (xavier naidoo - diesel weg) si multa nevoie sa respir aer verde si curat. nu-mi păsa ca ploaia imi uda blugii si imi strica parul. intre timp sunase si telefonul, no answer … liniste. plecasem de acasa dar nu stiam unde ma duc… masinile treceau in viteza prin baltocile de pe marginea drumului, vedeam doar faruri oglinzi deasupra apei. zilele trecute ma uitam la oamenii care mergeau prin ploaie de pe partea cealalta a portierei. acum eram in strada. ce cautam de fapt? nu cautam sa ajung undeva, nu cautam pe nimeni. n-am vorbit, n-am facut nici un gest si n-am vrut sa zic ceva, am uitat orice mi-as fi amintit din reflex automat, toate gandurile erau spalate de ploaie, ochii vedeau siroind  numai cerculete invizibile numite ‘picaturi’, mintea era libera sa respire, corpul sa se miste in voie.   imi veneau in cap tot felul de versuri in franceza, tot felul de cuvinte sufocate de nevoia de libertate. ma sterg la ochii, punga de pufuleti e goala, sunt uda leoarca in fata blocului. la vie est un cercle!  

mi-am cheltuit pofta de fuga, acum m-am linistit. sambata my older brother a facut chef de ziua lui, asa ca am pornit spre casa intr-un parcurs de doua ore si treizeci de minute, pentru ca toti bucurestenii s-au gandit sa-si scoata masinile la plimbare pe vreme frumoasa; cum n-aveam nici o sursa de divertisment pe drum, m-am oprit la ploiesti si de nervi mi-am cumparat mp trei player. vroiam ipod, e prea scump, n-aveam chef sa mai astept, aia e… e bun si asta, poate chiar mai bun decat ma asteptam. asa, ce ziceam ? aaa, de chef … seara am rezervat masa la pub la sinaia (as in Old nick pub), am fost in jur de douazeci de oameni (pariez ca mai multi), fetele au mers cu masina, baietii si-au inchiriat un maxi, era prea riscant sa-si piarda toti permisul la intoarcere. e cea mai mare nebunie pe care am auzit-o pana acum, sa-ti lasi masina si sa pleci cu maxi inchiriat la party… sweetest bro a primit cei mai bestiali tenisi nike care exista la momentul asta pe piata, iar eu nesimtita nu i-am luat nimic, i-am dat bani –he’s too selective. so, sambata seara, in ordinea numerelor de pe tricou am baut o caipiroska, doua pina colada, dintre care una facuta de un prieten care dupa ce a baut zdravan a intrat in bar si a facut pe barmanul. printre altele am fost si ‘fotograf de party’, adica le-am facut poze nebunilor, inutil sa spun ca S3is mi-a depasit toate asteptarile in conditiile in care mai dansam, eram foaaaarte bine dispusa si neatenta, ma suceam de colo colo si nici o poza nu e miscata sau stricata. duminica m-am intors, am bagat muzica pe mp trei player, astfel incat saptamana asta a debutat foarte muzical. era misto sa fi fost atenta si la muzica pe care am bagat-o in pesaj pt ca m-am trezit luni dim cu Mozart, U2 si Serge gainsbourg unul dupa altul, intr-o combinatie de nemaivazut. totusi, parka nu suporta nici urechile mele atata diversitate. : d ce-am mai facut? in seara asta am cautat pret de doua cartiere cu o colega sali de sport. n-am chef de fite si nici sa stau sa ma uit pe pereti, mi s-a recomandat sa mai pun mana sa ma mai misc ca o sa intepenesc la calculator; de fapt nu eu, coloana. concluzia? mai bine merg pe jos in aer liber decat sa mai caut ceva. am gasit sali nearisite, aer umed, oameni care se calcau in picioare pe langa aparate, mofturi si multa nesimtire …in conditiile astea, mai astept, mai forez   

- tons of coffee

- continuous music

- good solutions

in order to survive to a long Friday at work 

de ce atunci cand vrei sa zici ceva despre tine te trezesti spunand : ‘de fapt lasa, nu conteaza …’

palpitanta zi ieri la serv, ne-au trimis la analizele anuale si s-a dovedit ca suntem toti defecti, cred ca d’aia mi-a zis mie lavinia ca daca eram sanatoasa nu ma angajau aici. : d

                                                              *

bon! dupa serv, bere in Highlanders, asta ar fi un bar in pasajul Villacroise, never been there until yesterday. se preconiza o seara incinsa cu fosti colegi pt unii si noi colegi, adica eu si altii mai noi ca mine. nu, sefii n-au venit asa ca a fost destrabalare totala. despre Highlanders auzisem asa: ca au chelneri cu kilturi ( :O!!!), atmosfera de vama si ca se asculta muzica scotiana. acuma …vezi tu, ca era cam frig pe acolo si chelnerii erau in blugi L, si ca muzica scotiana a devenit intre timp de toate dar numai scotish nu, se intampla si la case mai mari, ca multe locuri dragute se strica la un moment dat. funny thing: la baie aveau un carnetel pe care puteai sa scrii ce nu-ti place, toaleta se chema pt fete ‘doamne’ si pt baieti ‘porcii’. meniul era ca intr-o carte din aia medievala si nota de plata ti-o aduceau tot intr-o cutie din vremuri de mult apuse, ca o cutie de comori. ne-a zis chelnerul la sfarsit ca aia e de fapt ‘amenda’.

atmosfera a fost bestiala, am cunoscut oameni noi, am aflat picanterii despre cateva persoane din firma, am ras de tot felul de cazuri si am plecat spre casa in timp ce cateva picaturi de ploaie se grabeau sa ne urmareasca pe stradutele intortocheate din jurul bnr-ului. da, am ponit spre casa cu silviu, a newly wedd funny guy care mergea in aproximativ aceeasi directie ca mine (sau asa credeam eu aseara). m-a dus pe la sala palatului, zona in care ma ratacesc si cu ochii deschisi si din orice pozitie, ca sa ajungem la autobuzul 178. nu mai mentionez decat cu litere de-o schioapa ca m-a alergat de mi-a iesit sufletul ca sa prindem ultimul autobuz …

                                                                                *

ei bine, iata-ne pe noi doi in 178 in drum spre casa. autobuzul mergea mai incet ca gandurile noastre la ora aia, semaforele isi schimbau lenes culorile, strazile erau semi pustii, maidanezii isi cautau culcusuri si se facea noapte. ce fain e noaptea cand se linisteste toata nebunia de peste zi, cand oamenii sunt mai tacuti, cand  berea iti limpezeste gandurile, cand ochii devin mai luminosi, cand toate gandurile pufoase iti zambesc dintr-un colt amuzat al mintii iar sufletul resimte caldura unei amintiri care nu e de uitat prea curand.