‘blu walking on sunshine

aseara, in drum spre casa si intr-o alergatura nebuna nebuna nebuna, am ajuns aici cu niste prieteni care cautau covoare. ruxandra s-a gandit sa schimbe cate ceva prin casa cat sunt ai ei plecati la mare si a scos gresia din baie, masa din sufragerie, covoarele, a zugravit in beci, samd. ma rog, ai ei vin acasa azi si ea avea nevoie de alte covoare.

mi-a placut ikea,  e f fain, sunt multe lucruri dragute si functionale iar preturile nu sunt exagerate. mi-au placut multe lampi, de la cele de birou cu becuri mari, rotunde, gri sau negre, pana la cele cu abajur de hartie, rachita sau panza colorata. ma intrebam cat de mult ma influenteaza lumina si mi-am dat seama ca enorm de mult. iarna, de exemplu, cand stiu ca ma trezesc si e intuneric afara, am o senzatie f ciudata de discomfort si lipsa de energie. cand vad lumina, si mai ales naturala, e ca si cum as descoperi lucruri noi, si  cred ca am ocazia asta destul de des.

da, am gasit si covoare, exact ce cautau prietenii mei, doua bucati prietenoase de lana crem care se asorteaza perfect cu parchetul si canapelele albe de piele din livingul lor. sa speram ca am nimerit si dimensiunile …

pt mine care stau la bloc, si mai alese in chirie, cumparaturile au fost f rapide :d … astfel ca m-am ales cu o tigaie de clatite (inca mai stiu gustul celor cu ciocolata si cointreau din excursie), tavite colorate pt gheata in forma de stelute si bastonase (data viitoare imi iau si puzzle), un cosulet de rachita pt cosmeticele care niciodata nu incap nicaieri.

p.s. era destul de liber aseara, probabil ca toata lumea a fost la concert la faithless.

mi-am dat seama ca-mi place saptamana cu doua-trei zile de munca, nici n-apuc sa realizez ce se intampla ca gata, e joi, mai e putin si vine weekendul. chiar nu-i inteleg pe japonezi cum le place lor sa lucreze atat de mult, cred ca nu mai sunt oameni, poate robotzi sau industrie.

of, am gandit prea mult de dimineata, am nevoie de pauza. coffee anyone? 

ce bine e in vacanta, te trezesti la zece, cafeaua e facuta, mananci pizza stand in pat si uitandu-te la toti scalambatii la tv, catelul sare pe tine cum vede ca ai deschis ochii, stai cu draperiile trase pana la pranz, schimbi muzica in mptrei cu juan vares si alte ritmuri braziliene si te gandesti ca nu mai esti la birou cu o groaza de clienti dementi pe cap. sa intram putin pe mess, hm, nu prea-mi era dor, mai bine lenevesc…

primesc mesaje de la colegi care-mi ureaza have fun and go very very far si-mi aduc aminte ce mi-a zis sefu’ ieri razand ‘get out of here, and faster, before i change my mind‘. u can still change ur mind, i have my own way.  :d

so, are u gonna go my way? press play to see

mai e putin si sper sa plec …

cher journal, simt ca vacanta se apropie, mai am un hop de trecut si din pacate ne vom separa o vreme, toate aberatiile din capul meu se vor revarsa in valuri deasupra marii si a cerului albastru.

wish me luck!

zi de zi aud multe voci la telefon, saptamanal poate mii, uneori chiar incerc sa-mi imaginez persoana din spatele vocii, astazi m-am gandit cum ar fi sa te aud pe tine vorbind; se spune ca numai oamenilor imobilizati le place sa le citeasca cineva, guess what? si mie imi place, si da, mi-ar placea sa stau undeva intr-un camp de maci si sa te ascult pe tine citind … stiu, daca trag adanc aer in piept si inchid ochii pot sa-mi imaginez vocea pe care vreau sa o aud pentru ca e noapte, si noaptea lasa putine urme pe strada, in felul asta nu mi-e nici mie greu sa te gasesc pentru ca eu dorm putin si simt ca iti intuiesc prezenta. nu stiu cine esti, nici unde, nici ce culoare au ochii tai (oare?!) dar stiu ca-mi place vocea ta chiar daca nu te-am ascultat niciodata, sunt sigura ca am auzit candva o parte din sufletul tau.

one ‘voice‘

azi dupa serv am fost la emag sa-mi iau un incarcator, nu prea stiam cum sa ajung dar ralucisima mi-a explicat sa fac stanga la semanatoarea; ‘noroc’ ca mi-a sunat telefonul, am facut dreapta si am ajuns la mama naibii degeaba. am gasit un paznic beat care m-a’indrumat’ bine de tot, astfel ca am umblat ceva timp de nebuna pe cheiul dambovitei. intr-un final am reusit sa ajung la destinatie unde am avut un soc: i was the only woman there … of course printre multi barbati care masurau cabluri, unitati si alte treburi tehnice la care nu ma pricep ; probabil nu intelegeau ce caut pe-acolo, se gandeau si ei ca am gresit drumul. my fault guys, don’t worry, i didn’t ruin anything. cred ca d’aia am uitat sa probez incarcatorul, noroc ca merge … am plecat la metrou unde m-am vazut cu un amic mai special din cauza caruia am gresit metroul si am mers o statie inapoi ; am coborat, m-am intalnit cu alex, un coleg de serviciu (in fact one of the best) si am mai gresit doua statii stand de vorba, astfel ca am facut intr-o jumate de ora cam trei statii dus intors si am ajuns acasa muuult mai tarziu, ce bine …

eh ! azi e luni, tre’ sa iesim din amorteala, deci spalam haine, spalam griji si ganduri ratacite, aranjam bluzele colorate cuminti una langa alta asemenea unor idei care ar vrea sa iasa la iveala si sa se puna in ordinea unei minti mai mult sau mai putin stralucite

cand m-am trezit era racoare, mi-am dat seama ca plouase ca lumea, simteam ca pot sa respir pentru ca praful se risipise, iarba miroasea proaspat iar eu aveam chef sa stau afara…  as fi vrut sa-mi iau cearceaful si sa ma intind pe iarba sau sa ma dau in leagan in timp ce ploua…

dupa o noapte pierduta ce-ti  poti dori mai mult decat sa stai cateva ore in curte cu un castron plin de cirese coapte langa tine sau mai bine un fresh de portocale si lamai? a fost mai greu de gasit curtea, dar am reusit exact cand soarele razbatea prin crengile ciresului iar noi ne grabeam sa ne adunam pentru planuri de vacanta.

am participat cu idei si amintiri desi anul asta plec in vacanta cu alti prieteni. life is about choices!

click for the rain to come

pentru ca am reusit sa racesc zdravan, de miercuri am intrat in medical si am plecat acasa la mama. mi-e groaza sa scriu de aici pe blog, pt ca little bro’ are laptop and i hate it, mai precis tastatura ma dispera, ma face sa ma simt analfabeta in comparatie cu my stable pc from buch. da, ce sa fac, sunt de moda veche din obisnuinta,  si obiectiv vorbind pt ca n-am bani de mac sau flybook plus ca nici nu mi-ar folosi asa mult at least for now … daca tot am venit acasa, m-am dus ieri la medicul de familie sa vada ce am, ca ma tratam cu humex din proprie initiativa cam degeaba; ei, surpriza, asa cum la urgente ti se spune sa te duci acasa ca esti in regula daca n-ai oase rupte sau daca nu curge sange, la fel si madam docteur mi-a zis: hai ca esti bine, cat medical vrei? omfg, doar pt faptul ca ma machiasem ca sa nu se vada cat de palida si nedormita sunt dupa x nopti cu febra, imi ieseau ochii din cap de nervi cand am auzit-o. asistenta mi-a gresit datele, desi nu trebuia sa scrie decat numele, data nasterii si adresa, mama era incantata ca nu ma tine aia acolo cu toti bolnavii de boli grele, nu raciti ca mine, iar eu ma gandeam ca mor si ma minunam de serviciile medicale asa cum am facut si atunci cand m-am dus la o clinica privata la control la ochi (a fost cam la fel oricum, numai ca acolo am card de membru si arata un pic mai occidental, sighh). iau in continuare humex si vitamina c, mi-am mai revenit desi nu ma simt grozav, probabil ma refac total diseara la sinaia la un party pe care nu vreau sa-l ratez. (remember sinaia as my fave, ok?) cand aud de sinaia imi trec toate, poate si pentru ca in ultima vreme ma bantuie un chef continuu de vacanta si plimbare, si sper ca daca lucrurile merg bine, saptamana viitoare as putea sa plec in grecia. yay me!

p.s. m-am hotarat sa adaug lifesux in blogroll, nu de alta, dar m-a ajutat in vremuri de restriste (gosh, i’m pathetic, i know) :d ;

n-am camera zilele astea, si chiar eram curioasa sa vad cum mere ixus 75. L

zilele astea n-am chef de nimic, probabil pentru ca mi-e frig tot timpul si ma simt ca de pe alta planeta. am reusit sa ma binedispun citind lifesux, mi-am dat seama ca-mi plac oamenii care scriu despre calatorii + posturile cu poze. cand sunt bolnava am inclinatii automate spre stari de neliniste si depresie, uneori reusesc sa le controlez, uneori nu, astfel ca ajung sa-mi imaginez tot felul de scenarii tragice (believe me, u don’t wanna know). nu prea pot sa ma concentrez si n-am rabdare sa fac nimic decat sa beau ceai si sa mananc portocale. cred ca o sa-mi iau un caiet pe care o sa desenez/colorez in starile astea cand nu suport nici lumina, nici aglomeratia, nici otv-ul, nici vecinii. nu, nici pe mircea badea … da, stiu, am facut greseala sa ma uit la tv si am auzit ca a inceput bookfest (singura veste buna). imi plac targurile de carte si mirosul de hartie proaspat tiparita, dar ultima data cand am fost la gaudeamus era o imbulzeala si un du-te vino ca mi s-a taiat cheful si n-am mai calcat pe acolo. nici nu intreb daca merita.

p.s am vazut ca se poarta sa scrii posturi pe un caiet si sa le treci ulterior in blog. nu stiu, dar pe mine nu ma atrage ideea. daca nu scriu direct ce-mi trece prin cap, ar fi inutil sa m-apuc sa fac ‘opere prefabricate’; probabil as scrie pe hartii daca m-as apuca de vreo capodopera, deocamdata nu am astfel de talente, poate in alta viata. who knows?

doare capu’, ustura okii, nasu’, tiuie urechile

ameteli continue, frisoane, insomnie, aspirina, hapciu!