‘blu walking on sunshine

- dupa ce ai vazut un episod din greys anatomy, cam cat de mult ti-ai putea dori sa devii chirurg?

- dupa ce ai vazut scena asta dintr-un film superb, cam cat de mult ti-ai dori sa stii sa dansezi?

- dupa ce ai ignorat o groaza de timp un om care ti-a tot demonstrat ca il interesezi, oare ce sanse mai ai la o discutie amicala?

sunt la serv si abia imi tin ochii deschisi. aseara dupa working hours am plecat la o bere cu ivona, irina si teo. am ramas la mai multe beri si cateva sticle de vin. am umblat din terasa in terasa, ne-am plimbat prin centrul vechi si spre dimineata am pornit fiecare spre casa cu ganduri limpezi si foarte racoroase. am uitat sa anunt oamenii ca lunea asta hoinaresc, motiv pentru care mobilul inregistra zeci de apeluri pierdute spre dimineata. nu stiu, dar in momente ca astea nu prea am chef de explicatii. o fi de inteles?

cieloblu a implinit un an zilele astea, aproape ca nu-mi vine sa cred ca am fost in stare sa adun un an intreg, sa-l fac pachet de carton si sa asez in el tot felul de chestii despre mine. partea proasta este ca scrisul ma face sa realizez ca sunt dependenta de pc/ net dar poate mai am o sansa de scapare daca n-am inca portabil; sunt usor surprinsa ca am ajuns la un an pentru ca atunci cand am inceput blogul asta nu mi-am propus decat sa ma pun in fata unei coli albe si sa scriu tot ce-mi trece prin minte fara sa ma gandesc ce urmare poate avea, fara sa ma chinui sa demonstrez cat sunt de speciala (ceea ce nu e cazul) sau sa scriu pt cineva care oricum n-ar da doi bani pe mine. am descoperit in timp si exemple de genul acesta cu care n-am nimic in comun, motiv pentru care le-am ignorat destul de usor; cand am inceput sa scriu nici nu stiam prea bine ce inseamna concret un blog, poate nu stiu nici acum, mi-amintesc doar ca aveam un chef nebun sa bat campii si ca adunam mereu poze care-mi placeau si pe care nu le-as fi sters pentru nimic in lume. de fapt suna egoist dar am inceput cu gandul ca voi avea o coala interminabila de hartie numai a mea, si cu gandul asta am continuat tinand cont de faptul ca n-am spus si nici n-am aratat vreunui cunoscut blogul asta. ar fi insa o diferenta demna de mentionat cel putin pt mine, am reusit sa stabilesc niste legaturi mai mult sau mai putin virtuale cu oameni pe care am inceput sa-i citesc si sa-i admir printre randuri. s-ar putea sa fie prea mult spus, dar cred ca asa am invatat ce inseamna sa oferi/primesti ceva neconditionat.

mi-a trebuit mult curaj sa recunosc faptul ca nu-mi plac pisicile, in afara de cele din poze sau desene animate, nu m-ar incanta ideea sa am pisica mea. toata lumea ma intreba intr-un timp ce as face daca as primi o pisica si mereu am zis ca i-as da drumul. asta e, nu-mi plac si basta. insa azi mi-a povestit mama o chestie care mi-a schimbat parerea despre ele. varul ei, respectiv pe anumite laturi unchiul meu a facut Avc, adica accident vascular cu putin timp in urma si din fericire pentru el inca mai traieste. evenimentul s-a petrecut in timp ce dormea, drept pt care nu si-a dat seama, era oarecum inconstient. pisica a venit si a inceput sa-l zgarie pana cand s-a trezit. omul plin de nervi i-a tras una si s-a culcat la loc. saraca matza s-a dezmeticit si s-a intors la el. a doua oara omul s-a trezit ca lumea, si-a dat seama ca e ceva in neregula si a sunat la cineva sa-l duca la spital (era singur acasa). azi e ok datorita pisicutei. medicul i-a spus ca pisicile sunt singurele animale care simt accidente de genul acesta. ce sa mai zic?

link

ca sa nu mai zica lumea ca am ceva cu tunsoarea asta, am pus poza si am ascultat pe repeat pls don’t stop the music

cand m-am trezit mi-am dat seama ca am racit destul de nasol; se invartea totul cu mine si ma durea rau capul; pana am ajuns la serv nu am reusit sa inteleg ce caut pe strada… si pentru ca mi-era frig si ma simteam anormala fata de colegi care se plangeau de caldura, m-am jucat toata ziua, am ascultat ca bonus melodia de la dana (sper sa nu gresesc numele) si am debitat tot felul de aberatii cu cine a avut de vorbit cu mine.

tema zilei la job: ma tot intreaba clientii despre produsele reconditionate, si pentru ca nu inteleg de ce se zgarcesc si nu le cumpara noi, le-am recomandat multora sa aleaga mai degraba produse noi daca au posibilitatea, pe principiul strangi un ban si-ti iei ceva ca lumea (de parca ar intelege francezii chestia asta). ma gandesc asa, daca vrei sa-ti iei bmw si te duci in germania, atunci da, inteleg sa-ti iei s.h. unul eventual putin zgariat care se poate repara aici bine mersi, dar cand dai banii pe un aparat si n-ai de gand sa-l schimbi prea curand, ia-ti frate unul bun si simplu, macar sa stii ca poti sa te bazezi pe el, nu sa-l iei si sa-l duci in service imediat. adevarul e ca tine si de noroc, dar mai tine si de cap, parerea mea.

Pentru ca inca mor de cald si pentru ca in weekend n-am fost sa dansez, am fost intr-o stare de agitatie vecina cu disperarea. Sambata dimineata m-am trezit acasa prost dispusa pentru ca nu-mi mergea cosmote-ul; dupa ce am facut spume pentru ca mi-am amintit cum am stat in grecia fara roamingul de la Vodafone, m-am gandit sa nu mai fiu draguta si sa las timpul sa treaca, am sunat la Cosmote si m-am certat cu o voce umana pret de cateva zeci de minute fix degeaba. Am facut scandal in stilul ffff ironico-sarcastic-intepat, dupa care m-am linistit; acum stiu, e o varza acolo si gata. [Ca o paranteza mi-am dat seama ca nu stiu sa fac scandal exact atunci cand trebuie: cand trebuie sa urlu, sa dau cu omu’ de pamant, eu ma gandesc ca parca nu pot sa injur, ca nu sunt eu asa, ca trebuie sa fim diplomati, ca mi se pemite intre cunoscuti, si uite-asa timpul trece, dupa care ma calmez cu de la mine putere. ] Depasim momentul cosmote, ajungem la o ‘prietena’ care-mi zice pe mess ca a plecat definitiv in spania, dupa care o vad pe strada ; da, alina, esti o mare mincinoasa, dincolo de toate rautatile pe care le-am patimit din cauza ta. Asta e, trebuia sa ma repet ; face bine la morala. Sa continuam … sambata seara n-am fost la dansat ca n-am avut cu cine (colegii au plecat la mare si n-am avut chef sa ma duc, n-am mai fost la mare la noi de ani buni..), am fost la gratar, si fiind atat de vesela ca vine racoarea de pe lac si ca bate vantul am stat in tricou, drept pt care duminica dimineata cand am plecat acasa mi se infundase nasul, ma durea in gat si inca ma doare capul (da, imi pare bine ca nici macar n-am racit ‘asa rau‘) ; dincolo de astea, mama a lucrat in weekend, drept pt care antitalentul din mine a trebuit sa-i tina locul la bucatarie, si nu, n-a explodat nimic inca. Si acum cireasa de pe tort, am luat ditamai aparatul vineri sa fac poze la flori si insecte, numai ca lentila nu era buna, imi trebuia alta, eventual una compatibila cu aparatul meu. N-a fost chiar vina mea dar oricum nu mai puteam face nimic. Am stat si m-am uitat la aparat trei zile. Cum o fi mai frate? aaaa si m-am dus sa ma tund putin, adica sa-mi tai varfurile, nu stiu ce a inteles aia dar m-a tuns destul de scurt. mi-a taiat tot ce am asteptat sa-mi creasca juma’ de an. f***!

Recunosc, au fost si lucruri bune:

- au inceput reducerile, am alergat de mi-a venit rau la toate magazinele musette dupa o pereche de pantofi pt prietena mea ruxandra (prietenii stiu de ce)

- cand a plecat in concediu ivona mi-a lasat la birou o carte de citit, Jeni Acterian ‘Jurnalul unei fete greu de multumit’. hmmm…

- sushi mi-a zis ca fuge de mine daca sunt bolnava dar mi-a adus pizza.

no, i Don’t Feel Like Dancing

nu-mi place perioada asta si stii de ce? multa lume pleaca in concediu, ramanem putini la work, nu prea e chef de iesit din cauza caldurii, e o atmosfera asa de lene si de lesin general. iar eu am chef de dansat azi. poate maine seara, cine stie…

sushi s-a hotarat sa plece la londra. o sa-mi fie dor de el. no, i won’t admit it to him. i usually don’t admit some things to special friends

am mirosit cel mai sweet & freshy parfum ever – jil sander ’style’

am vazut poze uimitor de frumoase

am fumat o tigara cu efecte uimitor de vesele

pe balcon am vorbit cu oana despre planuri si lucruri pe care ni le dorim si pe care stim mai mult sau mai putin sa le cerem/ obtinem

mi-am dat seama ca de cand am cunoscut anumite persoane, unele lucruri din capul meu sunt mai clare

as vrea sa fiu acum deasupra orasului, pe un acoperis plat de cladire colorata, sa adie vantul, sa ma dau intr-un leagan cu castile in urechi si sa cant: go on, go on, leave me breathless…

p.s. ah! si mi-ar trebui din cand in cand un cocktail fresh, poate chiar cel de sambata de la party : martini dry, brown sugar, suc de mere verzi, lime si multa multa gheata