‘blu walking on sunshine

da, se stie ca shompingul e terapie pt femei, chiar si de scurta durata, important e ca functioneaza. datorita faptului ca eram suparata pe viata si nu numai (ca oricum imi trece mai repede decat crede lumea) and now i’m back on my positive side, mi-am schimbat iar tel. il cheama nokia ofc, N72 pink.

ah, si am racit iar. cred ca mi se trage de sambata.

din ciclul : cum imi fac eu planuri de care se alege praful, aseara n-am ajuns la concert la pink martini, am fost in office la predeal sa vad o groaza de terminati cum se imbata si stiu sa se distreze. slava domnului ca green apple salveaza situatia. drumul a fost dragut, am vazut la cateva case instalatii de brad agatate la streasina si ma gandeam ca se apropie sarbatorile. nu stiu de ce dar in perioada asta viata mea a intrat in hibernare, ori sunt prea chioara si nu vad partile bune, ori sunt incapabila sa-mi scot betele din ochi. traiesc asa intr-o amorteala de neinteles, simt ca daca ma bulverseaza cineva, imi vine imediat sa plang, echilibrul meu e zdruncinat teribil, aud numai de divorturi si despartiri and it feels so insecure. de fiecare data cand imi simt echilibrul amenintat, nu-mi arde de nimic, sunt agitata si am o fata de om trist caruia orice i-ai oferi nu i convine. pana si mama si-a dat seama.  si ma enerveaza cand n-am chef sa vorbesc si-mi zice ea cum le stie pe toate. cateodata cand suferi si oamenii din jurul tau sufera la fel de mult, ai senzatia ca tie se intampla cele mai groaznice lucruri chiar daca esti constient ca nu e asa. cateodata cand esti cu cineva si te simti singur, cand e multa lume in jurul tau care te crede implinit si fericit, iti vine sa te inchizi in baie si sa plangi pana te simti secatuit. cateodata iti vine sa bei, sa te faci praf si sa nu mai poti gandi, cateodata iti vine sa iesi afara in frig, sa o dai dracului de viata si sa fumezi o tigara tremurand din toate incheieturile, cateodata iti vine sa fugi pe linia continua prin ploaie pana simti ca-ti iese sufletul din tine. i’m sorry…

am o dilema:

cum ne mai distram si noi in toamna asta?

ma simt obosita si n-am chef de nimic. la serv am o colega noua pe care trebuie sa o trainuiesc si am senzatia ca trebuie sa fiu f responsabila, as if i could. iar mi-e pofta de rodii si nu gasesc, o sa ma multumesc cu o amarata de supa in fata pc-ului. mi-e dor de mama.

p.s. ce trist e cand n-ai timp sa citesti bloguri, sa asculti emisiuni la radio sau sa mananci in pat.

azi dimineata cand am plecat din club, am cautat cu disperare prin ploaie un loc unde sa mancam in centru. ma mir ca n-a facut nici un arab vreo saormarie pe la vreun colt, sau poate n-am gasit-o noi. inutil ne-am udat ca naiba, am ajuns la gregorys la unirii unde era plin si ff dragut, si deschis pe deasupra. geamurile erau usor aburite, toata lumea manca linistita, ai fi zis ca nici nu e 6 dimineata. iar am ajuns acasa cand oamenii plecau la munca, dar nu mi-am indeplinit visul de a ajunge cu primul autobuz. mai e timp.

despre club, ce sa zic… am fost in b52, a fost dragut, pe alocuri fff aglomerat, dj-ul e cocotat undeva sus si pare simpatic (ze girls spuneau ca seamana putin cu beckam, i couldn’t really tell cause i didn’t have the glasses : ). a fost kind of adios party ca ne-am despartit de irina (vorba iubitului ei: ne tot despartim de vreo saptamana), maine pleaca la bruxelles to start a new life. bineinteles ca la cat de ‘case sensitive’ sunt, si sub efectul unei tequila sunrise + vin, am inceput sa plang, asta e…

conclusion: a fost chiar fain, eram toti cam tristi la inceput dar am reusit sa ne distram. too bad for someone who remained at home to learn excel. n-as da o seara cu prietenii pentru nici un shit de excel sau alte chestii corporatiste lipsite de prioritate.

acum stau si ma uit la jamie oliver, the naked cheaf. mananc pizza si beau suc acidulat si invat sa gatesc mancare sanatoasa. poate mai am o sansa, cine stie… cu ocazia asta am aflat ca ghimbirul uscat e plictisitor iar sofranul este ff sexi : ) )

play loud: george michael - freedom

ma mai uit si eu la tv din cand in cand, si aseara in mijlocul unui film prost dar dragut, am inceput sa schimb canale. toate erau la publicitate, astfel am aflat ca: ulei spornic nu ma intereseaza, chiar daca ar putea participa la evenimente importante din viata mea–ma intreb cui naiba o sa-i mai pese atunci de o amarata de sticla de ulei, whatever… pensia privata la interamerican ma depreseaza, batranii aia erau asa tristi si lipsiti de viata incat i wouldn’t want that. de la pensie am trecut la chipsuri, o punga groaznica si absolut deloc tentanta anunta aparitia chipsurilor anotimpuri. haide ma, asta e cea mai proasta gluma de vreo saptamana incoace. am vazut la busteni, la o pizzerie de la gara, o pizza ‘anotimpuri’ care era de-a dreptul ciudata si continea un fel de branza telemea. bleah ! nu stiu, dar in capul meu cuvantul anotimpuri face legaturi cu multe chestii in afara de chipsuri si pizza. how the f *** did they end up together ? ma rog, imi vad de ale mele si schimb iar, ajung la tampoane ; deja e prea mult. reclamele la detergenti cu magda catone si unele reclame la absorbante ma enerveaza asa instantaneu. nu mai am baterii la telecomanda si merge ff greu. cand stai in pat cu o limonada langa tine si nu merg bateriile la telecomanda, e asa greu pana scapi de filmuletele alea proaste … aaa uitasem de cafeaua elite selected, cand vad reclamele alea, ma imaginez la supermarket fugind cat mai departe de raftul cu cafele (ceea ce e foarte hurfull pt mine), chiar nu ma tenteaza. ma rog, its’ just my humble opinion, nu e ca si cum m-as pricepe. dintre reclamele care-mi plac si de care nu ma satur: carlsberg, probably the best beer in the world : ) era sa scriu ca probably pt ca nu au fost facute la noi. : d

p.s. de cand m-am trezit ascult muse-starlight, si faithless- miss u less; cred ca am mai degraba chef de dans decat de chestii domestice. e sambata, ma gandesc sa ne mai si distram.

aseara dupa serv am plecat sa cumparam cadou de adio pt irina, care se muta in belgia, si pt corina, care nu stiu unde se muta. in 5 min am personalizat un tricou la unirii, in 5 secunde ne-am hotarat sa mergem sa bem ceva. am ajuns acasa dimineata la 5, am fost sa dansam …ca tot sunt ultimele zile ale irinei printre noi. am dormit cateva ore si am venit la serv. eficienta maxima. e a doua oara cand se intampla, nu e premeditat. oare ar trebui, vorba ralucai, sa facem asta in fiecare seara ?

dupa o saptamana fara net si umplut de nervi din cauza rds-ului, avand in vedere ca vroiam net si n-avea cine sa-mi schimbe placa de retea, am dezistalat-o eu singura. si acum merge netul, si merge bine. chiar mai bine ca inainte. aseara am mai vazut doua episoade din greys anatomy- mi-a ramas in cap o faza de la lift, cand Sheppard ii zicea lui Meredith ‘u might as well acknowledge that i exist’ si altele care spun mult si profund in putine cuvinte, and that’s wonderfull. i would like to be able to do that. 
am vazut si honey, cu jessica alba si mekhi phifer.   hmm, nu e cine stie ce…

no offense rds people, baietii din call center sunt chiar draguti, dar cei de pe teren sunt de-a dreptul degeaba. dupa ce m-au pus sa schimb placa de retea, l-au pus si pe un prieten sa faca la fel, desi problema provenea de fapt de la ei.

indoielile mele in legatura cu calitatea serviciilor din romania devine din ce in ce mai acuta. da, stiu, traim in romania si asta ne ocupa cam tot timpul.  

parca imi amintesc si acum ca ma uitam pe geamul aburit de la dormitor si printre frunze ruginii il vedeam pe mihnea in curte la bunici. vizavi de blocul meu erau doua case vechi, pe una o iubeam din tot sufletul pt ca avea pod si scara de lemn, si mi-as fi dorit sa fie casa mea ca sa fug mereu si sa am un refugiu. cred ca de mica am fost nestatornica si nehotarata. mihnea a stat cativa ani la bunici pana cand parintii lui si-au cumparat casa la bucuresti, si de-atunci venea numai vara. pe-atunci capitala mi se parea o alta tara agitata si plina de fum in care nu-mi doream sa ajung in veci. mihnea era innebunit sa vina si sa se joace cu fratele meu cu masinute de fier. ai lui aveau relatii si-i aduceau mereu masinutele alea moderne si colorate cu care ma imprietenisem ca sa fiu mai aproape de el. cred ca imaginea lui mi-a ramas mult timp in minte (avea niste ochi mari si negri care ma fascinau, buze rozalii frumos conturate, parul negru ca al meu) pt ca si acum imi plac mai degraba ochi negri sau caprui si oameni a caror privire te topeste. cand nu il vedeam eram f nerabdatoare si agitata (fluturi in stomac…?!), abia asteptam sa treaca timpul si sa vina pt ca imi placea senzatia aia la nebunie. aveam impresia ca sunt speciala pt ca numai eu simteam asa ceva. mama isi daduse seama si ma incuraja, sometimes a woman has to do what a woman has to do: ) toata lumea de la bloc spunea despre el ca e ingamfat si nu vorbea cu el, eu insa eram din ce in ce mai neiteresata de resul lumii. daca era el, pt mine totul era super. ani intregi a fost asa in fiecare vacanta pana am crescut amandoi si lui i se parea prea mic orasul si prea putina agitatie. a inceput sa vina din ce in ce mai rar, pana cand a renuntat definitiv. nu l-am mai vazut demult, am inteles de la mama ca e medic stomatolog, mi-l imaginez cel putin la fel de dragut ca medicii aia impecabili din reclame, cu zambet prietenos si cald si cu o ordine desavarsita in viata.

si acum ma gandesc la el cu o anume nostalgie sau duiosie, face parte din oamenii pe care i-am iubit la un moment dat ‘pana la cer si inapoi’ – cum imi zicea mie un baietel acum ceva vreme, si sper ca ii e bine.  

ar trebui sa fiu happy ca maine plec la munte. well i’m not. am dormit doua ore azi noapte pt ca mi-a fost rau si am ajuns cu patru ore intarziere la serv. n-am rezolvat problema cu netul si n-am nici camera foto zilele astea. la pranz in metrou oamenii mi s-au parut amortiti si lipsiti de energie. any good news?

citesc povesti  si beau pepsi twist. asta n-are cum sa faca rau …