some things don’t have a cure

am facut eu pe desteapta in stilul caracteristic si am tras de mine sapt trecuta sa termin coachingul pana vineri, sa stau in frig la povesti, sa ma duc la interviu, sa mai rezolv una alta si am reusit. numai ca vineri seara eram vraiste. am plecat acasa la mama, am ajuns pe la 12 noaptea cu gatul in pioneze. ma dureau capul si urechile si abia ma tineam pe picioare. sambata n-am iesit din casa pt ca am fost ca o leguma. noroc ca mama a avut timp sa stea cu mine. cand sunt bolnava nu pot sa stau singura, pt ca imi vine sa plang si ma gandesc ca e tare trist sa mori singur. drept pt care in momente ca astea prefer sa plec acasa, desi uneori e greu cu drumul dar macar sunt sigura ca-mi trece. amigdalita trece cu antibiotice, pt tensiune beau cafele. just lovely. matusa-mea a zis ca doar mortii au pulsul asta. ma rog, sunt vie, asta conteaza ! azi am iesit din casa, am fost la bunici in vizita, am fost sa pozez frunze uscate si crengi, si m-am intors la bucuresti cu un prieten mai vechi din liceu. ce romantic! a inceput sa ploua, blocaj in trafic, noi doi in masina lui de serv povestind cum am ajuns sa fim singuri si sa ne amintim de iubiri pierdute. pe el l-a parasit iubita lui de vreun an jumate, de atunci nimic serios. suntem in acelasi club. i-am povestit cum m-a sunat ea dupa ce s-au despartit, sa-mi spuna ca a avut o obsesie cu mine, ca era ff geloasa si ca se simtea mereu in competitie cand eram si eu prin jur. el nu a stiut nimic pana azi. eu imi aduceam aminte cat a putut sa ma socheze tampenia asta. era atat de frumoasa, inalta, cu parul lung, cret si ciocolatiu, cu forme frumoase, ochi negri… eu eram vai de capul meu in perioada aia, nu eram si nici nu sunt draguta ca ea, lucram pe bani putini, ma certam groaznic cu mama, traiam drama femeii care experimenteaza o iubire neimpartasita (si numai Dumnezeu stie cum ne place noua sa fim victime in situatii din astea, cum ne smulgem parul din cap si ascultam muzica depresiva), iar el era un prieten bun si vechi care ma mai asculta din cand in cand. dar nu ne-am intalnit never ever noi doi undeva separat. vorbeam cand ne intalneam cu mai multi prieteni comuni, tocmai de aia n-am inteles de ce era ea obsedata. el nu stia multe rautati din cate mi-a zis ea atunci. dar am lasat-o in pace. m-am gandit ca vrea sa se descarce. concluzia lui: suntem amandoi singuri acum, dar daca am fi impreuna si ar afla, sigur ar afecta-o si acum. iar eu : da, sigur si-ar taia venele. :d (of, cum stiu barbatii sa protejeze unele femei pana la nesfarsit. ff dragut !)

m-a adus acasa, si am inceput sa glumim, i-am zis ca o sa incerc sa-i caut eu o fata draguta pe gustul lui, ca el n-are timp oricum. dar ca nu stiu exact cum ar vrea sa fie. : d ii convine ideea. fuck ! numai cupidon nu eram acuma…

(din surse neoficiale am aflat ca s-ar putea sa mergem in acelasi loc de revelion. daca o sa am liber in perioada aceea desi m-ar mira pt ca n-am avut niciodata de cand lucrez. ar fi distractiv dar nu ma entuziasmez deocamdata. mi-e greu sa cred ca o sa stric traditia si o sa am un rev dragut. de trei ani inchei anul in bucuresti, prin vreun club unde beau ceva si ma simt ca naiba de la cine stie ce chestie intamplata in ultima clipa.)