iar ma simt proasta, iar n-am stare,iar stau cu ochii in tavan si am mintea goala. macar ascult radiohead – all i need, mda… suna bine. de fiecare data cand primesc o palma de la cineva, dupa ce se termina alergatura de la job la metrou sau la supermarket, ajung acasa si caut un colt cu putina liniste in care sa-mi confirm ca sunt proasta si ca o sa treaca odata starea asta. asa e cand investesti in oameni ; e ca la bursa, poti castiga mai mult decat te asteptai vreodata, sau poti sa pierzi tot ce n-ai sperat ca vei avea. sau asta era la ruleta ? cui naibii ii mai pasa ? ma duc sa-mi fac un ceai de lamaie si sa ma uit la un film ceva. maine trebuie sa fiu iar smiley and happy, numai de-as gasi butonul ala de reset.
e decat o pasa trecatoare … sentimentele se invart si se schimba dupa un algoritm definit numai de noi
( in ultima vreme a dat filosofia in mine)
damn, ur good man!! as putea sa te cred…
Nu-mi plac oamenii care dezamagesc. De obicei nu le mai dau o a doua sansa. Sau le dau o jumatate de a doua sansa pentru ca stiu ca o vor face din nou. Si de fiecare data mi s-a confirmat asta.
Cel mai mult conteaa din ce unghi privesti problema
Cel mai mult conteaza din ce unghi privesti problema
adelix: da, nu merita sa dai a doua sansa, se pare ca sunt repetitiva in greseala asta
anaayana: da, se prea poate, parerile sunt impartite
si unde e butonul de reset?
i do’ no’…(:-S
off, nu-mi place ce citesc aici!
m-am saturat de palme, investit aiurea in cine nu trebuie, pus in colt frumos si asteptat sa treaca nebunia si starea de nervi….
then plizz send me a bazouka and ‘i’ll be fine, relaxed, and i won’t kill anybody…’
hahahhahahahahha
maine dimineata pe primul avion de la clj la bucuresti, o primesti!
astept, am rabdare…:d