‘blu walking on sunshine

am scris putin in ultima vreme, poate din lipsa de timp, poate de lene si poate din lipsa de prioritati. am facut greseala sa vreau sa fac multe, foarte multe lucruri pe care le-am si inceput dar care n-au ajuns la nici un capat. acum vine primavara si initial am zis ca nu mai tin cont de nimic, ca m-apuc sa fac si sa traiesc de-a valma fara nici un fel de timing. dar sincer nu prea merge … am inca multe lucruri la care ma gandesc, am multe de scris, dar trebuie sa m-apuc sa-mi fac un plan orientativ de batalie, sa ma gandesc la ce conteaza cu adevarat si la ce merita. bine, daca stau sa ma gandesc la ce conteaza pt mine, poate ca iau in calcul in mod exagerat pana si salvarea buburuzelor de intoxicatii sau cine stie ce altceva care pt multi e aberant. stiu ca tind sa dau importanta maxima unor lucruri pe care multi altii nu le vad. stiu ca uneori am senzatia ca vad viata in pietre, scoici, frunze, fluturi, nori albastri care iau forma a tot felul de unduiri care mai pufoase si mai vesele, care mai transparente sau taioase, dar asa sunt eu, am nevoie sa ma alimentez cu resurse reale, vii, colorate, vizuale si foarte prezente. zilele astea ma misc mai incet pt ca sunt cam bolnava, stau in casa cam mult si realizez ca ritmul meu se incetineste considerabil in astfel de conditii. dar abia astept sa treaca, sa-mi iau tenisii colorati la pas si sa ma pierd in multime, sa vina summitul si sa nu-mi pese nici ca e aglomeratie, nici ca mi se termina bateria la mp3, nici ca am mult de munca, poate doar sa ma simt mai singura pt ca saptamana asta trei prieteni de-ai mei s-au hotarat sa plece definitiv din tara.

daca n-ai ce face intr-o seara cand esti singura acasa si n-ai chef de frecat menta pe net, daca ai epuizat toate resursele de pufuleti si suc de cirese fara sa vezi vreun film interesant, stai asa ca mine si te gandesti ce ai mai auzit pe la munca in ultima vreme si brusc iti vine o idee… ce-ar fi sa fac tae bo de pe utube asa cum mi- a zis mie o colega ca s-a apucat. in conditii de functionare normala n-ar fi o idee rea, dar cand ai putina febra si tusesti de-ti sare creierul in cap, ar trebui sa te gandesti ca averizarea meteo a organismului tau anunta o prognoza catre variabil cu tendinte clare de furtuna si de ceata. am uitat si m-am apucat sa fac vreo cinci minute stimulata fiind in mod special de prezenta lui billy blanks care are un tonus extraordinar : d m-am oprit dupa cinci minute pentru ca realmente am simtit ceata apropiindu-se ; ma intorc in pat la revistele pt femei primite de la colegele mele care le-au cumparat pt cadouri

dar maine incerc iar, asa ca ne vedem dimineata la 8 pe net pt antrenament : d

de fiecare data cand vreau sa plec mai devreme de la serv si ma invoiesc cateva ore, ma trezesc cu meeting request pe mail. zic asa : ma duc la meeting o ora si o tai. wrong thinking! stau in stress tot meetingul, incep sa-mi rod unghiile calculand cat fac pana la metrou, cat pana la victoriei, sa nu fie aglomerat, sa nu ma calce tramvaiul, sa nu dau peste careva cunoscut pe strada si tot asa. ma grabeam azi sa ajung la politie sa-mi fac viza de flotant, nu mai aveam de vreo doi ani si am zis sa intru in rand cu lumea (sau sa ma feresc de amenzi). am ajuns si cand am vazut ce coada era, era sa lesin. dar am facut blink blink din gene si am zambit frumos la o tanti de la ghiseu care mi-a luat actele repede. mai nasol a fost ca sushi a intarziat si a trebuit sa astepte la coada cam o ora jumate, timp in care moi s-a plimbat pe jos vreo doua statii de autobus, a cautat covrigi calzi cu sare, a cumparat ridichi si ceapa, a mirosit zarzavaturi prin piata (le-as cumpara dar nu stiu cum sa le folosesc) si a venit acasa unde a mancat dupa reteta lui alex. azi e prima zi de privarara, sper sa fi profitat toata lumea. daca nu, there is still hope.

while they are sitting around judging me, while I feel used by my so call new closed friend, my mind tells me to think about flowers, to listen to music, to talk to people and to forget. forgetting, ignoring means not denying… it helps talking to people and not thinking to serious stuff all the time. so, until the moment the ones I talk to will think they know me well enough to judge me too, I’ll close my eyes, think about colorful flowers and listen to songs. breath in, breath out. 

play

m-a apucat un dor de duca, nu stiu unde dar m-as duce asaaaa … cand aud pe cineva ca pleaca pe undeva m-apuca agitatia si fataiala. ma tot rog de astia pe la serv sa ma trimita pe undeva, dar n-au unde. de fapt n-am jobul ala care sa permita deplasari, de ani de zile sunt lipita de calc, asa ca nu ma mai trimite nici naiba nicaieri. lasa ca o sa stau aici sa innebunesc pe toata lumea, o sa merg pe drum cu castile in urechi si o sa visez la fontana di trevi si la ponte dei sospiri; si cand o sa dea vreo baba peste mine in metrou, o sa ma trezesc, dar cu greu, na! totusi daca citeste vreo mamaie, matusa, vreun verisor de care nu stiu, care ma cunoaste si vrea sa ma cheme pe undeva, primesc de bunavoie o excursie. si apreciez. si nu, nu vreau sa vin sa muncesc, sa spal covoare sau sa sterg prafu’ cum ma cheama pe mine mama acasa, ca oricum nu fac nimic, vreau sa vin ca musafir. sunt de treaba ca musafir : d

m-am saturat sa-mi doresc lucruri, sa fac tot posibilul sa fie reale, frumoase si la locul lor, iar la final sa iasa un mare balamuc, sau nimic. oare daca nu mai vreau nimic o sa fie mai simplu ?

mi-am luat liber vineri si am plecat acasa in weekend prelungit sa meditez in voie la problemele mele existentiale. mama a facut misto de mine tot timpul si mi-a zis ca n-am ce face, ca ma agit degeaba. fff suparata pe tema asta (tipic femeilor care au senzatia ca ce traiesc ele este o tragedie desi nu sunt in stare sa explice ceva concret cand le intrebi), plus ziua lui litl’bro (incoming 30 de ani, omg !!), m-am facut praf aseara. am dat iama in toate sticlele primite sau oferite de el si mi-am facut de cap toata noaptea. inutil sa spun ca azi drumul pana in bucuresti mi s-a parut interminabil, ca mi-am dorit ca pe dn1 sa nu mai fie nimic decat masina prietenilor cu care am venit si sa nu mai ametesc la fiecare miscare mai brusca. am nevoie de un remediu rapid, maine e luni…

(Amy Winehouse - “Love Is A Losing Game”)

asta seara intr-un bar din cismigiu, unde ne discutam noi ca niste doamne chiaune (raluque povestea cum vroia sa probeze papuci in supermarket la sase dimineata, iv a adormit la gregorys in timp ce un coleg dragut ii povestea ceva la aceeasi ora), primim o bere speciala ciala ciala pt femei, : d redds cu aroma de fructe. nici inainte nici dupa ce am baut-o nu mi-am dat seama de ce e asa speciala ciala ciala … insa pot sa ii asigur pe cei care o promoveaza ca multi barbati o gusta fara sa stie ca e pt femei (pt ca in afara de ele nu a mai aflat nimeni), si renunta la ea dupa ce descopera ca e facuta la buzau zau zau. : )in concluzie, redds - berea cu aroma de fructe facuta special cial cial pt femei s-ar putea sa nu le placa asa mult bautoarelor de bere. asa cred eu…: d

… si (cu intarziere) la multi ani femeie…

play 

azi am ajuns foarte devreme la serviciu, na, sa mai zica vreunul ceva … pe balcon nu era nimeni, cafeaua parca nu merge fara o vorba buna; in scurt timp a venit printesa, e mai new gay friend cu care vorbesc o gramada de chestii tampite si care ma invata sa injur, e bine sa ai o masura de siguranta pt zile negre. nu mai stiu cine imi zicea la un moment dat ca orice femeie isi doreste un prieten gay, adica o alta varianta a celei mai bune prietene. parerea mea e ca merita, cel putin pana acum. ne-am povestit o gramada de lucruri, am ras, am iesit prin oras. vedem mai departe cum merge treaba. ah, si e din sibiu. orice om care nu e din bucuresti ma face sa ma simt bine, am senzatia ca nu e totusi defect forever.

p.s.

Imi trebuie o melodie din aia care te face sa te gandesti la lucruri importante, ca mie nu-mi sta mintea la nimic.

(playing in backround: Carla Bruni – Lady weeping at the crossroads)

am vorbit azi cu un prieten de la serviciu si am ajuns la urmatoarele concluzii (adica el):-          n-am nici un scop in viata pt ca nu realizez ca asa ar trebui sa fie-          sunt in stare sa organizez vietile altora, numai pe a mea nu-          sunt plictisita pentru ca n-am o viata structurata-          sunt comoda pt n-am masina si nu ma isterizez in aglomeratia zilnica din capitala (in plus asa m-am obisnuit sa ma folosesc de altii)-          am o viata trista pentru ca nu ma gandesc sa ma marit si sa fac copii-          o sa ma plafonez in curand pentru ca in loc sa fac ceva concret ma gandesc pe unde sa mai umblu hai hui si ce sa fac de 1 mai

bai, am fost tentata sa ma deprim dupa discutia asta, dar parca ma uit asa la mine si nu-mi vine. pe bune. stiu ca eram mai funny cand beam vin fiert,dar parca nici acum viata nu mi se pare asa naspa. o fi de vina ciocolata asta cu menta, dinner mints whatever…  ma bag la greys anatomy

p.s. avem zilele astea un mentorship cu niste francezi la serviciu; printre discutii profesionale am mai bagat eu niste glume in program si o plimbare pe balcon (face parte din turul cladirii, si e obligatoriu, da ?!!), unde am aflat ca uneia dintre tipe ii place pink martini. deja e preferata mea : )