m-am saturat sa-mi doresc lucruri, sa fac tot posibilul sa fie reale, frumoase si la locul lor, iar la final sa iasa un mare balamuc, sau nimic. oare daca nu mai vreau nimic o sa fie mai simplu ?
mi-am luat liber vineri si am plecat acasa in weekend prelungit sa meditez in voie la problemele mele existentiale. mama a facut misto de mine tot timpul si mi-a zis ca n-am ce face, ca ma agit degeaba. fff suparata pe tema asta (tipic femeilor care au senzatia ca ce traiesc ele este o tragedie desi nu sunt in stare sa explice ceva concret cand le intrebi), plus ziua lui litl’bro (incoming 30 de ani, omg !!), m-am facut praf aseara. am dat iama in toate sticlele primite sau oferite de el si mi-am facut de cap toata noaptea. inutil sa spun ca azi drumul pana in bucuresti mi s-a parut interminabil, ca mi-am dorit ca pe dn1 sa nu mai fie nimic decat masina prietenilor cu care am venit si sa nu mai ametesc la fiecare miscare mai brusca. am nevoie de un remediu rapid, maine e luni…
(Amy Winehouse – “Love Is A Losing Game”)
