daydreaming

m-a apucat un dor de duca, nu stiu unde dar m-as duce asaaaa … cand aud pe cineva ca pleaca pe undeva m-apuca agitatia si fataiala. ma tot rog de astia pe la serv sa ma trimita pe undeva, dar n-au unde. de fapt n-am jobul ala care sa permita deplasari, de ani de zile sunt lipita de calc, asa ca nu ma mai trimite nici naiba nicaieri. lasa ca o sa stau aici sa innebunesc pe toata lumea, o sa merg pe drum cu castile in urechi si o sa visez la fontana di trevi si la ponte dei sospiri; si cand o sa dea vreo baba peste mine in metrou, o sa ma trezesc, dar cu greu, na! totusi daca citeste vreo mamaie, matusa, vreun verisor de care nu stiu, care ma cunoaste si vrea sa ma cheme pe undeva, primesc de bunavoie o excursie. si apreciez. si nu, nu vreau sa vin sa muncesc, sa spal covoare sau sa sterg prafu’ cum ma cheama pe mine mama acasa, ca oricum nu fac nimic, vreau sa vin ca musafir. sunt de treaba ca musafir : d