‘blu walking on sunshine

am cea mai incompetenta si ignoranta sefa de pe planeta; mai are un pic si-mi mananca nervii pe paine. daca as avea cum, as face un banner imens cu poza ei pe care l-as instala in centru undeva la romana sau universitate cu mesajul: run just as fast as u caaaaaaaaan to the middle of nowhere … uof…

nu am chef sa vad nici un meci, nici sa ma duc la terasa, nici in piata revolutiei… vreau sa stau acasa, sa fac tot felul de chestii tampite si domestice, sa ma stramb in oglinda, sa ascult vama veche si sa caut pe net hoteluri ieftine in paris. azi ma simt atat de nesuferita incat realizez cat de ciufute sunt femeile uneori … de ce? pt ca ma uit la mine si-mi vine sa-mi dau doua palme; parca mi-aud un prieten zicand : ‘femeie sa fii, ca altceva nu-ti mai trebuie !!!’. azi am fost naspa si cu sefa mea  care vroia sa ma trimita la sibiu. am zis ca nu pot, ca am alte planuri personale (si asa e, cand o sa le aflu o sa le scriu aici). in realitate nu suport sa  mi se spuna ‘trebuie sa faci asta’, mie daca-mi spui ‘haide sa incercam sa facem, sa dregem, sau ai putea sa…??’, ai rezolvat jumate din tot ce dureaza mult, e greu, nu-mi place dar nu vrea sa faca nimeni. cand am auzit ‘trebuie’, am zis ‘la revedere’ din start.

e clar ca azi nu-mi convine nimic, vorba cantecului: masina de spalat n-o sa ma faca mai curat, iar expressorul…

uneori ma simt goala pe dinauntru … ma gandesc ca daca te simti asa, de fapt nu simti nimic. dar am o stare de emotii f neclara si f necunoscuta, o stare acuta dar de fapt nedefinita. asta inseamna ca de fapt nu simt nimic?! trebuie sa simt ceva, doar sunt om. zilele astea in training am aflat ca robotii nu pot inlocui oamenii pt ca pana si ei au variatii, de-aia nu reprezinta intotdeauna optiunea valabila de a inlocui fiintele umane. poate devin robot, poate ma automatizez … poate ciclul asta work- home si inapoi ma face sa ma invart intr-un cerc din care ies sau intra un club, un dans, o bere, o tequila, o viata sociala … astea ar fi variatiile … uf, chiar nu vreau sa ma robotizez, si sa ma rutinez si sa ma plang intr-una…

nu prea sunt in stare sa vb sau sa scriu acum, doar ascult muzica … dupa o saptamana foarte frumoasa de iesit prin locuri dragute, discutii lungi pe fundal de pian seara la lumina lumanarilor, plimbari pe jos noaptea , ajuns dimineata la serviciu motaind inca de pe drum, tot felul de planuri de vacanta si de salvat lumea, (el) imi zice aseara ca nu stie ce vrea si ca a primit un telefon care l-a dat peste cap. am plecat de la serviciu cu fetele, asta e cea mai buna decizie a unei femei cand e naucita ca mine zilele astea, sa se inconjoare de femei puse pe scos in ochi defectele oamenilor. au tras de mine sa iesim, dar am zis ca ma retrag. m-am plimbat putin pe jos, am facut niste cumparaturi, am venit acasa si m-am apucat sa citesc o carte din colectia chic despre cumparaturi. foarte amuzanta. mi-am inchis telefoanele, calculatorul, am oprit soneria si am stat cu cartea in brate. bineinteles ca printre randuri imi veneau in cap o mie de intrebari, ca simteam cum as vrea sa deschid telefonul si sa scriu niste mesaje cu viteza gandului, sa incep sa urlu si sa fac scandal, sa cer explicatii si sa ma dau peste cap…but no, instead of all this i chose the silence. i-am zis doar ca plec din bucuresti zilele astea, ca daca are nevoie de timp, o sa l aiba…am incercat inutil sa dorm, am dat cu search intr-o punga de pastile de cap, de analgezice, de orice, dar n-am gasit decat vitamina c. am inceput sa ma uit pe utube la stand up comedy cu pablo francisco si achmed the terrorist. m-am pus inapoi in pat si de data asta am adormit. azi trebuia sa ma duc la cumparaturi, sa-mi vars toti nervii pe chestii care sa zaca in dulap dar care sa-mi salveze disperarea de moment, insa a trecut jumate de zi si sunt inca in pijama, am avut o tentativa nereusita sa dau foc la casa uitand pastele pe foc, mi-am spalat geaca pt ca miroase a toate locurile prin care am purtat-o saptamana asta, am ascultat leona lewis si acum m-apuc sa caut un film, the diving bell and the butterfly.

n-am inghetata sa incep sa ma indop ca in filmele americane pana la refuz dar am un snickers care stie sa-si faca treaba in any case. oricum nu m-apuc sa plang, dupa film ma gandesc sa mi aleg niste haine dragute si sa ma duc la ziua unui prieten pe care nu l-am mai vazut demult. nici nu mai stiu daca suntem prieteni, dar diseara vine si little bro’ la party si n-o sa stau in casa pt un tip care nu stie pe ce lume traieste. ma uit la skinul asta care zice blu walking on sunshine, zilele astea parca e mai mult not but … whatever, delete everything, tre sa tin minte doar atat : ma duc la party, i have to !!!

m-am saturat sa-mi doresc lucruri, sa fac tot posibilul sa fie reale, frumoase si la locul lor, iar la final sa iasa un mare balamuc, sau nimic. oare daca nu mai vreau nimic o sa fie mai simplu ?

mi-am luat liber vineri si am plecat acasa in weekend prelungit sa meditez in voie la problemele mele existentiale. mama a facut misto de mine tot timpul si mi-a zis ca n-am ce face, ca ma agit degeaba. fff suparata pe tema asta (tipic femeilor care au senzatia ca ce traiesc ele este o tragedie desi nu sunt in stare sa explice ceva concret cand le intrebi), plus ziua lui litl’bro (incoming 30 de ani, omg !!), m-am facut praf aseara. am dat iama in toate sticlele primite sau oferite de el si mi-am facut de cap toata noaptea. inutil sa spun ca azi drumul pana in bucuresti mi s-a parut interminabil, ca mi-am dorit ca pe dn1 sa nu mai fie nimic decat masina prietenilor cu care am venit si sa nu mai ametesc la fiecare miscare mai brusca. am nevoie de un remediu rapid, maine e luni…

(Amy Winehouse - “Love Is A Losing Game”)

De ce naibii tre’ sa-ti versi nervii pe mine cand te apuca crizele?

Scrie pe fruntea mea cumva burete pt energii negative?

Imi vine sa plang…

uneori imi doresc zile de luni frumoase si calde, da, atat de frumoase incat sa nu le pot cuprinde cu bratele, sa fie atat de multa frumusete incat sa ma simt depasita … Zilele mele de luni sunt in general rele si urate, se trezesc foarte devreme, au cearcane si sunt chiaune. Oricat de mult as dormi in weekend, o zi de luni nu e niciodata impacata cu mine. Nu-i place cafeaua cu lapte, nu vrea sa ma imbrac in roz si nici nu-mi asculta gandurile. Tocmai de asta la inceput de saptamana nu-mi propun nimic pt ca oricum incalc regulile, nu vreau soare pt ca oricum o sa-mi fie frig, nu pot sa ma distrez ca ma simt prea serioasa, nu am chef sa ies pt ca mi-e somn in continuu. Ma doare capul. Durerile de cap sunt caracteristice zilei de luni. De fapt cred ca e un sindrom. ‘szl’. Da, e clar. De acum inainte cand o sa ies in dimineata de luni pe balcon la cafea, o sa stiu cine sufera si cine nu de sindromul zilei de luni. Cred ca majoritatea vor fi fie femei, barbatii tind sa devina lucizi mai repede ca noi in momente ca astea : ). hai ca ma doare capul rau si tot n-am gasit solutia.

Cher journal, iti urez o sapt usoara si fara griji.

iar ma simt proasta, iar n-am stare,iar stau cu ochii in tavan si am mintea goala. macar ascult radiohead - all i need, mda… suna bine. de fiecare data cand primesc o palma de la cineva, dupa ce se termina alergatura de la job la metrou sau la supermarket, ajung acasa si caut un colt cu putina liniste in care sa-mi confirm ca sunt proasta si ca o sa treaca odata starea asta. asa e cand investesti in oameni ; e ca la bursa, poti castiga mai mult decat te asteptai vreodata, sau poti sa pierzi tot ce n-ai sperat ca vei avea. sau asta era la ruleta ? cui naibii ii mai pasa ? ma duc sa-mi fac un ceai de lamaie si sa ma uit la un film ceva. maine trebuie sa fiu iar smiley and happy, numai de-as gasi butonul ala de reset.

am uneori senzatia ca viata mea e un idle continuu…uff!

m-am trezit agitata dupa ce m-am uitat aseara la ‘a mighty heart’. am facut ordine prin casa, am fost la magazinul de jos pt provizii de pufuleti si ciocolata calda si am vorbit cu mama la telefon despre vietile noastre sociale :d ; m-am simtit toata ziua ravasita ca vantul asta nehotarat care nu mai stie in ce directie sa se indrepte. gandurile mele au luat si ele o curba nehotarata si acum stau in expectativa. but hey, remember to think zen…! ma duc sa dau foc la o esenta de portocal si sa visez cu ochii deschisi. wish me a safe journey! mai tarziu am treaba: m-apuc sa caut adidasi si cercei pe net.

reamonn- supergirl