‘blu walking on sunshine

as vrea sa mi cer scuze fata de vecinii mei, pe care de altfel nu prea ii cunosc desi stau de doi ani jumate in blocul asta, pt faptul ca m am apucat sa spal la 11 si ceva noaptea; din fericire pacate e prima data dupa cateva saptamani cand am ajuns atata de devreme acasa si mi s-au epuizat toate hainele curate. nu mai am nici macar sosete, am vrut sa-mi cumpar azi altele, dar am uitat. uneori mi-e teama ca o sa vina vecinii sa ma certe ca fac atata zgomot seara, e un adevarat concert cand incep si cu epilatorul sau cu fohnul. cu aspiratorul nu dau, deci nu e chiar scandal.  aspiratorul e foarte trist ca nu e inclus in petreceri din astea private intre electrocasnice la miezul noptii, dar n-am ce-i face, nu ma risc mai mult. hai noapte buna : )

in urma unui gand rapid si sub influenta unui iaurt cu pepene, creierul meu a ajuns la concluzia ca exista doua feluri de a raspunde la telefon:

unul ar fi: scoti grabita telefonul de prin geanta plina de maruntisuri inutile sau de prin pantalonii cam stramti, te uiti mirata si zici: of, cine naibii ma mai suna acuma?

al doilea ar fi: yaaaaaaaaay, ce dragut, ma suna cineva!!! cine-o fi?!

dupa ce mi-am dat eu seama cum sta treaba cu raspunsul la telefon, m-am hotarat sa fac parte din ultima categorie desi stiu ca de multe ori reactionez negativ :d

nu prea stiu ce se intampla in ultima vreme dar nu prea mai am chef de shopping. am fost azi prin unirii cu oana sa cumparam un cadeau de la body shop si abia asteptam sa scap de acolo. ma gandeam ca pe caldura asta romanii au navalit la terase, cand, ce sa vezi, era plin magazinul. de fapt era furnicar, ceea ce m-a obosit fantastic. vineri/duminica seara cand vad cum se aglomereaza masinile pe dn1 si cand intru in magazinele astea generale f mari (sorry, trebuia sa zic malluri), ma gandesc ca totusi puterea de cumparare a romanului e mare, altfel nu-mi explic de ce creste numarul de masini pe strada si de oameni la cumparaturi. am luat cadeau ( un cosulet cu crema si gel dus de mosk alb + strawberry lip gloss) dupa care am taiat-o repede cu gandul la o limonada proaspata cu gheata si la o terasa racoroasa de pe lipscani. yummy!!

dress in colours, go out, have a green apple, dance until your feet will hurt, remember life is shining sometimes and you’ll have your time to shine too.

din suflet vreau sa spun tuturor ‘paste fericit’, sa primim lumina si sa ne bucuram de ea. eu una ma simt linistita, sunt alaturi de familie (sau ce a mai ramas din ea), si astept sarbatoarea cu gandul la batranii de la azilul din vitan carora cu ajutorul colegilor mei le-am trimis niste pachete si urari de sanatate. imi vin in minte pozele cu ei si ochii inlacrimati de multumire si ma gandesc cati oameni cu banii sunt in bucuresti care habar n-au de azilele astea. but hei, e bine ca macar unii dintre noi mai vedem, ar fi tare trist sa orbim cu totii.

am scris putin in ultima vreme, poate din lipsa de timp, poate de lene si poate din lipsa de prioritati. am facut greseala sa vreau sa fac multe, foarte multe lucruri pe care le-am si inceput dar care n-au ajuns la nici un capat. acum vine primavara si initial am zis ca nu mai tin cont de nimic, ca m-apuc sa fac si sa traiesc de-a valma fara nici un fel de timing. dar sincer nu prea merge … am inca multe lucruri la care ma gandesc, am multe de scris, dar trebuie sa m-apuc sa-mi fac un plan orientativ de batalie, sa ma gandesc la ce conteaza cu adevarat si la ce merita. bine, daca stau sa ma gandesc la ce conteaza pt mine, poate ca iau in calcul in mod exagerat pana si salvarea buburuzelor de intoxicatii sau cine stie ce altceva care pt multi e aberant. stiu ca tind sa dau importanta maxima unor lucruri pe care multi altii nu le vad. stiu ca uneori am senzatia ca vad viata in pietre, scoici, frunze, fluturi, nori albastri care iau forma a tot felul de unduiri care mai pufoase si mai vesele, care mai transparente sau taioase, dar asa sunt eu, am nevoie sa ma alimentez cu resurse reale, vii, colorate, vizuale si foarte prezente. zilele astea ma misc mai incet pt ca sunt cam bolnava, stau in casa cam mult si realizez ca ritmul meu se incetineste considerabil in astfel de conditii. dar abia astept sa treaca, sa-mi iau tenisii colorati la pas si sa ma pierd in multime, sa vina summitul si sa nu-mi pese nici ca e aglomeratie, nici ca mi se termina bateria la mp3, nici ca am mult de munca, poate doar sa ma simt mai singura pt ca saptamana asta trei prieteni de-ai mei s-au hotarat sa plece definitiv din tara.

acum cativa ani mi-am propus sa urasc pe cineva din tot sufletul si l-am visat azi noapte, si-l tot visez din vreme in vreme… si nu ma intereseaza ce face. pe bune…

acum cateva luni in urma, la o betie foarte tare, cand a venit vorba de vise cineva spunea: daca ar fi fost freud aici, ce ar fi zis… ? : ) bine, acuma nu-mi imaginez ca debita una alta la betie asa ca noi oamenii de rand…

(check my mood: listening for ayo and watching for nothing outside the window)

i want to create a medicine that can cure all the pain in this world. but I don’t want it to be a pill. then what could it be?

dupa ce stau o noapte in club, in fum, aglomeratie si ma mai trezesc ca beau ceva alcool, a doua zi m-apuca un sentiment usor de vinovatie si ma gandesc: atatea ore de nesomn, atatea ore de fum, alcool, tigari, toate astea inseamna piele uscata, par afumat, cearcane, alea alea… si bag rapid baita, cremute abrazive, gel de dus cu portocale, gel de fata, apa termala, masaj cu fructe, e o treaba pe mine, pfiuuuuu … n-am cuvinte…

sambata seara am fost iar la sinaia, am ajuns dimineata acasa si mama avea un chef de discutii din alea serioase cu planuri de viitor. am scapat cu greu pt ca a venit un prieten si m-a luat spre bucuresti cu masina fratelui lui. pe drum am stat si m-am gandit ca e foarte usor sa renunti la gandul ca-ti trebuie casa daca ai o masina foarte mare. insa mai intai ai nevoie de bani sa cumperi masina (era un gl jeep something); dar daca ai bani pt o masina ca asta, mai bine iti iei casa. sau… cred ca devine prea complicat si nu ma mai duce capul, mai bine ma las de calcule d’astea grele.

sa revin la ce vroiam de fapt sa zic: la capatul unei saptamani haotice si muncite pana la refuz, o betie crunta rezolva brusc toate problemele, inclusiv depresiile alea dureroase cand tipul cu care ieseai se consoleaza in lipsa ta de la evenimente speciale cu o prietena buna care ofc nu-ti zice nimic. nu sunt prea razbunatoare, de fapt femeile in general nu se razbuna, doar spera ca roata se intoarce la un moment dat : )) offtopic, am facut o fapta buna zilele astea, si sper sa-mi spele toate momentele evil inside pe care o sa le am anul asta ; m-am dat peste cap sa imprumut bani pt un tip a carui mama e in spital fff grav bolnava, as in having cancer. habar n-are ca stiu tot si nici nu trebuie sa afle ca am taiat-o in milocul zilei de la serv (nici sefa mea nu stie ca m-am fofilat asa frumos) la un bancomat care nu mergea, am sunat-o pe o prietena sa-mi puna bani pe alt card si am alergat de nebuna prin pipera pana am gasit un bancomat ca lumea, i-am scos si i-am oferit. what a day… gata, a trecut, de maine o sa fie bine…

cher journal, sper sa avem o saptamana energica, am inceput cu o melodie frumoasa: press play

Let’s make it clear, n-am nemultumiri legate de munca sau de locul de munca, am doar o curiozitate nocturna: tu, ca femeie, dupa ce ti-ai tras-o cu un individ ciudat si bleah but whatever pt o pozitie high in companie, high as in verrrrrrrrrrrrrrry high (typical case), cam in cat timp iti dai seama ca un proiect nu merge asa cu doua trei discutii pe mail si cu ignoratul de lucruri fff importante pt oameni?! wtf means that ‘manager’ word for you? sunt pline internetul si librariile de carti, si daca nici asa nu merge, just use your intuition, act as if you would know what we are talking about. oooook, m-am linistit, acum pot sa ma gandesc linistita la ce ma intrebam in drum spre casa: ce am invatat eu de cand m-am mutat pe partea de management? ok… pai, de cand m-am mutat am invatat sa-injur, frate, asta aud in fiecare zi. si din alea zise cu pofta si cu patos, rad sa pic pe jos si nu alta ; de barfe nu zic nimic, slava domnului sunt peste tot, in orice coltisor de planeta. ce-am mai invatat? ca vrand nevrand ajungi sa iei alura aia a omului care lucreaza in multinationala, te ingrasi, iti cumperi un rucsac, te imbraci mai mult sport si cam neglijent, tii mai mult la corporatie si mai putin la oameni si iti cam iei de munca acasa. well, i’m sorry dar in afara de partea cu ingrasatul care s-a intamplat pana sa ajung aici, celelalte mai pot astepta. am mai invatat sa nu fiu portavocea cu emblema a unor idei absurde, sa nu ma stresez pt nu stiu ce sef cu accent ca nici el nu stie de mine, sa nu-i tratez pe oameni ca pe roboti pt ca si eu sunt om, sa incerc sa zambesc sau sa apreciez in fiecare zi un coleg care-mi zice o vorba buna, chiar daca din calculator razbat sute de critici si deadlineuri, sa nu renunt la timp pierdut pe balcon pt ca eu inca il consider my precious. apropo de asta, ieri pe balcon colegii mei imi dadeau idei de leacuri pentru gat, si ziceau ei acolo care mai de care mai inspirat. dintr-o data, o tipa care stia de hexoralete dar nu-si mai amintea exact denumirea spune voioasa: sa iei hexoral, u probably wouldn’t want to know what we all understood… dar who knows? it might work in some cases : )