junichiro tanizaki: “labirintul destinului”
– “de ce pina acum ai ascuns corpul asta superb?” am intrebat pina la urma, oarecum invidioasa? Apoi repetind intruna: “esti atit de frumoasa! esti atit de frumoasa!”, am inceput sa pling cu un suvoi nestavilit de lacrimi, am cuprins-o pe Mitsuko in brate pe la spate, mi-am sprijinit obrazul inlacrimat de umarul ei investmintat in alb si am ramas amindoua sa ne privim in oglinda. … Nu-mi aduc deloc aminte ce s-a intimplat dupa aceea – se pare ca m-am facut alba ca varul, am inceput sa tremur din tot trupul si sa o fixez pe Mitsuko cu o privire ratacita, de parca mi-as fi pierdut mintile la propriu. … Pe masura ce trupul ei sacru de fecioara se dezvaluia privirii, sentimentul meu de victorie se preschimba treptat intr-un strigat de admiratie: “esti atit de frumoasa incit te urasc! atit de frumoasa incit imi vine sa te ucid!” Dintr-o data a inceput sa sopteasca: “ucide-ma! ucide-ma! vreau sa ma las ucisa de tine” … ne-am luat mai strins in brate si am plins impreuna, sorbindu-ne lacrimile una celeilalte.”
– as recomanda cartea asta pentru ca pare sa imbine traditia cu modernul, pentru o vraja de nedescris a textului, pentru starile traite, pentru planuri suprapuse pe care le au personajele, pentru felul in care vad ele moartea. ah, si pentru ca este eroscop.

- ca orice s-ar intampla vor exista oameni care muncesc mai putin ca tine dar se vaita mai mult.
- ca intodeauna cineva va comenta felul in care faci ce faci, cum faci si mai ales de ce.
- se va gasi mereu cineva care sa se creada mai destept desi nu face nimic sa o demonstreze dar are mult timp sa observe lumea din jur.
ah, si am mai invatat ceva, ca oricat de mult ti-ai dori sau te-ai pregati sa se intample ceva, acel lucru nu va veni atunci cand vrei sau cand te astepti sa-l primesti. in rest, nimic, e luni…

cu ce ma ocup in ultima vreme? pretty boring answer pt ca nu fac altceva decat sa muncesc. singurul eveniment palpitant lately a fost nunta fratelui meu pt care m-am pregatit cam jumatate de an. palpitant indeed pt ca in ziua nuntii a plouat, hainele mele erau de vara nu de ploaie, parul luase o intorsatura ciudata din cauza umezelii, pantofii aveau si ei o pb, mi-am rupt dresurile, but i was cool and felt totally happy. the lovely couple s-a distrat de minune, evenimentul a fost fancy enough ca sa putem admira cate ceva dar pozele nu au venit inca. abia astept!!! revenind la ce fac in ultima vreme, ziceam ca am devenit workoholica nu din motive financiare (eh, criza…) ci pt ca lucrez la un proiect in care m-am bagat cam mult si e cam greu sa ies. still it was my choice. stau destul de mult la work dar imi place enorm, seara cand ajung pe acasa ma mai uit la gossip girl, my brain is totally incapable of something else. gossip girl a ajuns la sezonul 3, episodul 4, i can hardly wait for more. useless to say cat imi plac hainele lui blair…

poze: http://www.imdb.com/title/tt0397442/episodes

am vazut “the Dreamers” in regia lui Bernardo Bertolucci. am tot auzit vorbindu-se despre acest film si nu prea puteam sa ma pronunt. acum pot spune cu mana pe inima ca merita vazut.

mai multe despre el aici

Signs, a simple short film about communication: http://www.youtube.com/watch?v=uy0HNWto0UY

de vreo saptamana stau de vorba cu oameni deprimati si tristi din varii motive. am aflat ca rata sinuciderilor e uriasa printre psihologi si ca o sedinta de terapie costa undeva la 100 de lei. stau si ma gandesc daca nu mi-am gresit vocatia si daca n-ar fi trebuit sa ma fac psiholog. fumez mult si nu mai reusesc sa-mi limpezesc gandurile vazand fumul ducandu-se asa in sus …citesc jurnalul oanei pellea, ascult madeleine peyroux si-mi caut linistea. oare psihologii or fi oameni echilibrati si stapani pe ei? oare cum iti dai seama cand ai nevoie de un psiholog?

sa nu ma intrebe careva ce inseamna titlul acesta ca nu stiu, doar mi a placut melodia pe care am gasit-o. am chef sa merg la munte, sa ma plimb prin iarba uda, sa fie frumos si curat, sa nu sune telefonul si sa merg mult pe jos…
si mai am chef de o petrecere zgomotoasa si lunga cu dansuri haotice si un playlist care te tine numai in picioare, poate cu ocazia asta as fi atat de epuizata incat as reusi sa dorm si sa uit porcariile care mi s au intamplat saptamana asta cand mi s a dovedit pt a nu stiu cata oara ca barbatii sunt porci. probabil ca nici noi nu suntem mai breze, dar asta e. sa nu ne deprimam ci din contra sa trecem peste si sa ne bucuram de frumoasa melodie: in for the kill
si inca una: downtown

tocmai am votat pe fashionup.ro o tinuta ff draguta si m-am gandit sa dau sfoara in tara;
in primul rand fashionup este un mall online cu multe haine frumusele si practice, not to say also branded.
in al doilea rand intrecerea aceasta intre 10 bloggerite care au creat niste tinute mi se pare very nice and welcomed, motiv pt care m-am apucat sa votez.
in al treilea rand si nu cel mai putin important, am votat-o pe andreea, pe care abia astept sa incep sa o citesc.

cineva cauta ‘calmante pt masele’ si a ajuns pe blogul meu; funny, nu? pai daca tot suntem aici recomand aulin si o melodie usor obsesiva pe care o ascult eu in ultima vreme cand stau si mai fumez pe balcon gandindu-ma la o viata trista, la revelatii care mi vin in minte out of the blue, la un coleg dragut si cam atat.

za cantec: play